CSJ. Decizia nr. 416/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.416
Dosar nr.2020/2002
Şedinţa publică din4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deG.M. împotriva sentinţei civile nr.328 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-a prezentat recurenta reclamantă G.M. personal şi însoţită de împuternicit fără delegaţie la dosar, lipsind intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Gorj.
Procedura completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat peste termenul legal prevăzutşi că intimata a ataşat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect şi depunând, în copie, hotărârea nr.22 din 20 septembrie 2002 prin care a admis cererea recurentei, şi i-a recunoscut calitatea prevăzută de Legea nr.189/2000, pretinsă, cu plata drepturilor aferente.
Curtea a acordat cuvântul părţii prezente cu privire la excepţia de tardivitate a recursului, în raport cu dispoziţiile art.103 alin.1 teza 1 din Codul de procedură civilă,coroborate cu cele ale art.301 din acelaşi cod.
Prin reprezentant şi personal, recurenta a susţinut că este neştiutoare de carte, că îşi însuşeşte recursul, dar că nu l-a formulat în termen, întrucât nu deţinea anumite documente justificative, pe care le-a obţinut ulterior de la Ambasada Germaniei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă de G.M. pe data de 11 aprilie 2001 la Curtea de Apel Craiova s-a solicitat anularea deciziei nr.28 din 13 martie 2001 a Direcţiei Muncii şi Solidarităţii Sociale Gorj cu care i s-a respins cererea de acordare a unor drepturi potrivit Decretului-Lege nr.188/1990, modificat şi completat prin Legea nr.189/2000.
Instanţa sesizată, prin sentinţa nr.328 din 23 mai 2001 a respins acţiunea pe considerentul că nu există documene care să ateste că reclamanta a fost deportată în lagăr de concentrare şi nici nu s-a dovedit un asemenea fapt printr-o hotărâre judecătorească.
Prin petiţia înregistrată pe data de 4 iulie 2002 reclamanta a solicitat repunerea în termen pentru declararea recursului crticând totodată hotărârea de fond pe considerentul că a făcut dovada cu martori a deportării sale în perioada septebrie 1941 – septembrie 1944, precum şi că, potrivit prevederilor Decretului – Lege nr.118/1990 putea să facă dovada cu orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din modul în careeste formulată cererea adresată acestei instanţe rezultă că petiţionara a solicitat repunerea în termen pentru declararea recursului precum şi că, aducând critici soluţiei de fond, a înţeles să atace totodată, şi sentinţa pronunţată de prima instanţă.
In situaţia dată urmează a se examina cu precădere cererea de repunere în termen.
In conformitate cu dispoziţiile 103 din codul de procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
In speţă nu s-a făcut dovada existenţei unei împrejurări mai presus de voinţa părţii ce ar fi împiedicat-o să exercite în termen calea de atac.
Faptul că ar fi neştiutoare de carte, invocat de către petiţionară, nu are semnificaţia împiedicării la care face referire legea, procedura de comunicare a sentinţei făcându-se, prin afişare, cu respectarea dispoziţiilor art.92 (2) din Codul de procedură civilă.
In consecinţă, urmează a se respinge cererea de repunere în termen.
Aşa fiind şi întrucât reclamanta a sesizat tardiv instanţa de recurs, urmează a se respinge şi cererea decenzurare a soluţiei date în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr.328 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, ca fiind tardiv.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2002. Contencios. Recurs anulare punctul... | CSJ. Decizia nr. 833/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
