ICCJ. Decizia nr. 615/2002. Contencios. Recurs anulare punctul 95 din Anexa 2.8 a Hotarârii Guvernului nr.1353/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.615
Dosar nr.493/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 februarie 1999, S.C. „W.T.C.M.R."S.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând, în temeiul art. 19 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 103 C. proc. civ., repunerea în termen pentru a putea cere pe cale judecătorească anularea HG nr. 1353/1990, conform căreia din eroare, sediul S.C. "B.R". S.A. este acelaşi cu cel al S.C. „B.B". Popeşti – Leordeni.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii de repunere în termen că este acţionar principal al S.C. "B.R". S.A. în baza contractului de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat cu Fondul Proprietăţii de Stat, nr. 633/1998, achitat integral la data de 28 decembrie 1998 şi că, ulterior achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni, în ianuarie 1999, preluând societatea, a constatat că în acelaşi sediu se afla S.C. "B.B". Popeşti – Leordeni S.A., care şi-a justificat prezenţa în imobil invocând HG nr. 1353/1990.
Prin întâmpinarea formulată la data de 19 martie 1999, Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, al cărei nume nu figurează în anexa actului administrativ în litigiu, cea a lipsei procedurii administrative prealabile şi excepţia tardivităţii acţiunii.
Referitor la acest ultim aspect, pârâtul a arătat că nu se justifică repunerea în termen,reclamanta neprecizând motivele care au împiedicat-o să introducă acţiunea în termen, precum şi data la care acestea au încetat.
La data de 22 martie 1999, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.C. "B.B". Popeşti – Leordeni S.A. arătând că îşi are sediul în sectorul5, acelaşi cu cel al S.C. "B.R". S.A., conform HG 1353/1990. Aceeaşi societate a depus şi întâmpinare, invocând prescrierea dreptului la acţiune şi formulând apărări de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 720/8 iunie 1999, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei plângerii prealabile şi a admis excepţia tardivităţii, dispunând respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
De asemenea, instanţa a respins şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Recursurile declarate de reclamantăşi de intervenientă în interes propriu au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 a dispus casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca litigiul să se desfăşoare şi în contradictoriu cu S.C. "B.R". S.A., al cărei acţionar principal este S.C. „W.T.C.M.R."S.A. şi ale cărei interese erau apărate prin acţiune.
Separat, la data de 16 decembrie 1999 reclamantele S.C. „W.T.C.M.R."S.A. şi S.C. "B.R". S.A. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, S.C. "B.B". Popeşti – Leordeni S.A. , S.C. "U." S.A., S.C. "B.B". Chitila S.A. şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, solicitând rectificarea HG nr. 1353/1990, dată cu încălcareaprevederilor Legii nr. 15/1990.
În motivarea cererii, reclamantele au învederat că din eroare, sediul S.C. "B.R". S.A. este acelaşi cu al pârâtelor S.C. "B.B". Popeşti – Leordeni S.A. , S.C. "U." S.A., acestor două societăţi comerciale care nu existau înainte de 1989 atribuindu-li-se patrimoniul productiv al reclamantei.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că S.C. "B.B". Popeşti – Leordeni S.A. a fost realizată din fondurile de investiţii ale fostei Întreprinderi de "B.R"., iar la scindarea celor două societăţi comerciale, în valoarea de patrimoniu preluată nu se regăseşte imobilul din Calea Rahovei nr. 157, pârâtadeţinând şi pavilion administrativ în incinta proprie, la Popeşti – Leordeni.
Şi în această cauză reclamantele au invocat prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1858 şi ale art. 103 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului a invocat mai multe excepţii, respectiv: lipsa calităţii procesuale active a reclamantei S.C. „W.T.C.M.R." S.A. tardivitatea acţiunii, propria lipsă a calităţiiprocesuale pasive şi excepţiainadmisibilităţii acţiunii, HG nr. 1353/1990 neputând fi atacată în justiţie întrucât constituie un act de gestiune săvârşit de stat.
Primele două excepţii au fost invocate şi de S.C. "B.B". Popeşti – Leordeni S.A. care în plus, a ridicat şi excepţiile lipsei procedurii prealabile şi cea a autorităţii de lucru judecat.
Referitor la acest ultim aspect, pârâta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 9450/4 decembrie 1998 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra clădirii „Pavilion central" din Calea Rahovei nr. 157.
Şi Guvernul Românieia formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii acţiunii, lipsei plângerii prealabile şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. „W.T.C.M.R."S.A.
Prin încheierea din 18 aprilie 2001, Curtea de Apel Bucureşti sesizată cu judecarea acţiunii din 16 decembrie 1999, formând obiectul dosarului nr. 1646/1999, a dispus conexarea la acesta a dosarului nr. 314/2001 al aceleiaşi instanţe, format în urma casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare a sentinţei nr. 720/1990.
La data de 16 mai 2001, reclamantele şi-au precizat acţiunea, în sensul că solicită anularea pct. 9 din anexa 2.8 a HG nr. 1353/1999.
Prin încheierea din 27 iunie 2001, instanţa a respins excepţiile invocate de pârâţi şi a continuat judecata, încuviinţând probele cu acte, interogatorii şi expertiză contabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a soluţionat cauza prin sentinţa civilă nr. 1718 din 18 decembrie 2001, prin care a admis acţiunile conexe, a omologat raportul de expertiză şi a admis cererea de repunere în termen. Instanţa a hotărât anularea pct. 95 din anexa 2.8 a HG nr. 1353/1999 ca nelegal şi de asemenea, a respins cererea de intervenţie formulată de S.C. "B.B". S.A., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţiile invocate sunt nefondate, reclamantele având calitate procesuală activă, efectuând procedura administrativă prealabilă şi contestând o hotărâre de guvern care nu reprezintă un act de gestiune.
De asemenea, instanţa a constatat că nu există autoritate de lucru judecat, în raport de sentinţa pronunţată în litigiul civil ivit între societăţile comerciale părţi în cauză.
Instanţa a mai reţinut şi că dreptul la acţiune nu este prescris, întrucât reclamantele au solicitat repunerea în termen, iar Decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 de casare cu trimitere a sentinţei civile nr. 720/8septembrie 1999, a reţinut în considerente necesitatea ca instanţa de trimitere să aibe în vedere la darea soluţiei şi criticile formulate de recurente prin motivele de recurs.
Cât priveşte cererea de repunere în termen, instanţa de fond a apreciat că este întemeiată, întrucât reclamanta, acţionar majoritar la S.C. "B.R". S.A., nu a cunoscut situaţia reală a patrimoniului societăţii, vătămarea dreptului ei născându-se la data luării în primire a patrimoniului, termenele prevăzute de art. 5 din legea nr. 29/1990 nefiind de decădere.
Pe fondul cauzei,insanţa a reţinutcă la data transformării S.C. "B.R". S.A. în societate pe acţiuni, respectiv la data emiterii HG nr. 1353/1990, societatea avea în patrimoniul propriu clădirea administrativă din pavilionul central, situat în Calea Rahovei nr. 157, respectiv întreg imobilul compus din parter şi 3 etaje.
Cât priveşte pe pârâtele S.C. "B.B". Popeşti – LeordeniS.A., S.C. „B" Chitila S.A. şi S.C. "U." S.A., la data de 27 decembrie 1990, când s-au transformat în societăţi pe acţiuni nu aveau în patrimoniul propriu pavilionul central care constituie sediul central al S.C. "B.R". S.A.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, S.C. "B.B". Bucureşti S.A. (fosta S.C. "B.B". Popeşti – Leodeni S.A.) şi S.C. "B.B".Popeşti Leordeni S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, Guvernul României a învederat că instanţa a admis în mod greşit cererea de repunere în termen, întrucât reclamanta S.C. „W.T.C.M.R."S.A., având cunoştinţă de patrimoniul societăţii cumpărate cel mai târziu la 28 decembrie 1998, depăşind termenul de o lunăprevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958. Acţiunea este tardivă şi faţă de S.C. "B.R". S.A., societate înfiinţată în anul 1990, care putea solicita anularea HG nr. 1353/1990 în termen de 1 an de la data publicării în M. Of., 8 februarie 1991.
Guvernul României a criticat sentinţa şi pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a S.C. „W.T.C.M.R."S.A.care nu a făcut dovada interesului vătămat, precum şi pe fondul cauzei, întrucât hotărârea atacată este legală, patrimoniul societăţilor înfiinţate prin divizarea I.B. Bucureşti fiind stabilit prin protocoalele încheiate între părţile interesate.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului a reinterat şi în recurs excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu aceleaşi argumente şi a formulat şi critici cu privirela fondul litigiului, arătând că dreptul de proprietate al S.C. "B.B". Bucureşti S.A. asupra clădirii„Pavilion Central" a fost consfinţit şi prin sentinţa civilă nr. 9450/1998 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, rămasă irevocabilă.
În recursurile declarate , S.C. "B.B". Bucureşti S.A. şi S.C. „B" Popeşti – LeordeniS.A. (de fapt o unică societate comercială, care şi-a schimbat denumirea) au invocat de asemenea greşita soluţionare a cauzei prin respingerea nejustificată a excepţiilor tardivităţii acţiunii, lipsei calităţii procesuale active, lipsei procedurii administrative prealabile şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat. S-au reiterat aceleaşi argumente expuse şi în întâmpinarea depusă la prima instanţă.
Această recurentă a formulat şi critici referitoare la fondul litigiului, arătând că ea este proprietara clădirii, situaţie juridică stabilită prin hotărâre irevocabilă.
În faza recursului, au formulat cereri de intervenţie în interesul recurentei S.C. "B.B". Bucureşti S.A. acţionarul majoritar al acestei societăţi G.A. şi Sindicatul Salariaţilordin S.C. "B.B". Bucureşti S.A. Ambele cereri au fost încuviinţate în principiu în şedinţa publică din 13 februarie 2004, înaintea începerii dezbaterilor.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, ca şi cererile de intervenţie formulate în interes propriu la fond şi în interesul uneia din recurente, în faza recursului.
Instanţa de fond a a soluţionat în mod greşit excepţia tardivităţii cererilor conexe, atât a acţiunii de anulare a HG nr. 1353/1990, cât şi a cererii de repunere în termenul de contestare a acestui act administrativ.
Actul administrativ atacat a fost publicat în M. Of. la data de 8 februarie 1991, data limită de contestare pe calea contenciosului administrativ fiind, potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, 1 an de la data comunicării, în speţă de la data intrării în vigoare.
În aceste împrejurări, S.C. "B.R". S.A. deşi a invocat şi ea în acţiune prevederile art. 19 din Decretulnr. 167/1958 şi textul art. 103 C. proc. civ., fără însă să arate motivele împiedicării de a contesta în termen hotărârea de guvern, a formulat cererea cu mult peste termenul legal, nejustificându-se în nici un fel repunerea în termen.
Referitor la reclamanta S.C. „W.T.C.M.R." S.A., nici faţă de această societate nu se justifică soluţia de admitere a cererii de repunere în termen, nefiind întrunite cerinţele art. 19 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia solicitarea va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care au determinat depăşirea termenului de prescripţie.
Reclamanta, acţionar majoritar S.C. "B.R". S.A. din 23 decembrie 1998, după ce încheiase contractul de vânzare – cumpărare pe acţiuni la 10 septembrie 1998 – în anexa căruia au fost enumerate bunurile formând patrimoniul societăţii - a formulat cererea de repunere în termen de-abia la 23 februarie 1999, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
În consecinţă, se constată că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia tardivităţii cererilor conexe, fără a analiza dacă este întemeiată cererea de repunere în termen.
Cât priveşte susţinerea instanţei că prin Decizia prin care s-a dispus casarea sentinţei nr. 720/8 iunie 1999 s-ar fi stipulat ca la rejudecare să fie avute în vedere la darea soluţiei şi criticile formulate de recurente, acest argument nu subzistă.
Sentinţa susmenţionată a fost casată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu S.C. "B.R". S.A., fără ca instanţa de recurs să verifice şi să se pronunţe şi asupra motivelor scrise de recurs ale celor două recurente, indicândsă fie analizate în fond după casare, fără a fi aplicabile dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. privind obligativitatearespectării problemelor de drept dezlegate.
De altfel, prin Decizia nr. 3533/30 noiembrie 2000 a fost admis şi recursul intervenientei S.C. "B.B". Bucureşti S.A şi la rejudecare, ar fi trebuit ca instanţa să aibe desigur în vedere şi criticile formulate de această societate.
Concluzionând, Curtea, reţinând ca întemeiată excepţia de tardivitate a cererilor conexe, va dispune respingerea acestora fără a mai examina şi celelalte criticiformulate.
Admiţând recursul S.C. "B.B". Bucureşti, Curtea va admite şi cererea de intervenţie formulată la fond, cât şi cererile accesorii depuse în recurs, prin care s-a solicitat respingerea acţiunilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Societatea comercială „"B.B". Bucureşti" S.A. şi de Societatea comercială „B" Popeşti Leordeni S.A., în prezent S.C. „B.B," S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1718 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, precum şi cererilede intervenţie în interesul S.C. „"B.B"." S.A. Bucureşti, formulate de Sindicatul Salariaţilor din S.C. „"B.B"." S.A.şi de G.A.
Casează casează sentinţa atacată şi pe fond admite cererea de intervenţie formulată în interesul pârâţilor de S.C. "B.B"." S.A. Bucureşti .
Respinge cererile conexe formulate de S.C. „"B.R"." S.A. Bucureşti şi de S.C. „„W.T.C.M.R."S.A. Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2002. Contencios. Anulare acte control... | CSJ. Decizia nr. 416/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
