CSJ. Decizia nr. 646/2002. Contencios. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.646
Dosar nr.2226/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. a judeţului Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.3085 din 10 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat contestatorii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca toţi trei prin consilierul juridic V.C.S., precum şi intimata E.B. Bucureşti, reprezentată de avocatul D.C.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate privind formularea contestaţiei în anulare.
Consilierul juridic V.C.S. a lăsat la aprecierea instanţei să se pronunţe asupra excepţiei invocate.
Avocatul D.C. a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă.
CURTEA
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea, astfel cum a fost precizată, reclamanta Banca Dacia Felix S.A., Cluj-Napoca, actualmente SC „E.B." SA a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Cluj şi Administraţia Financiară a municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea deciziei nr.1013 din 9 septembrie 1998 a Ministerului Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr.2994 din 6 august 1996, încheiat de Administraţia Financiară Cluj-Napoca; să se constate că reclamanta nu datorează impozit pe profit pe perioada 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; să se constate că a efectuat o plată nedatorată către buget în sumă de 10.933.257.777 lei, reprezentând impozit pe profit aferent perioadei 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994, impozit pe dividende pe anul 1994 şi impozit pe profit achitat în avans pe anul 1995 şi nedatorat; să se dispună restituirea acestei sume şi să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 493.875.080 lei.
Prin sentinţa civilă nr.220 din 16 noiembrie 1999, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acţiunea, în sensul că a modificat Decizia nr.1013/1998 a Ministerului Finanţelor Publice şi actele administrative premergătoare şi a înlăturat obligaţia reclamantei de a vira bugetului de stat suma de 1.477.719.545 lei impozit pe profit pe anul 1993 şi 7.735.577.578 lei impozit pe profit pe anul 1994, menţinându-se celelalte dispoziţii ale actelor administrative atacate, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâţii, iar prin Decizia nr.1976 din 1 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ, recursurile au fost admise,s-a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Rejudecând cauza, în fond după casare, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.358 din8 noiembrie 2000, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr.1013/2000 a Ministerului Finanţelor şi actele premergătoare ale Administraţiei Financiare a municipiului Cluj şi a D.G.F.P. Cluj, precum şi procesul-verbal nr.2994/1996 încheiat de Administraţia Financiară Cluj; a constatat că recurenta nu datorează impozit pe profit pentru perioadele 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; a constatat că recurenta a efectuat o plată nedatorată către bugetul de stat în sumă totală de 10.933257.777 lei şi a obligat pe pârâţi să restituie reclamantei această sumă, precum şi 493.875.000 lei, taxă de timbru în jurisdicţia administrativă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii, solicitând casarea acesteia ca nelegală şi netemeinică, pentru motivele de casare prezentate şi dezvoltate în cererea scrisă (filele 3-11 din dosarul de recurs nr.339/2001).
Prin Decizia nr.3085 din 10 octombrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a admis recursurile, a modificat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea; a anulat Decizia nr.1013 din 9 septembrie 1998 a Ministerului Finanţelor Publice, a anulat parţial procesul-verbal nr.2994/1996 al Administraţiei Financiare Cluj-Napoca numai cu privire la impozitul pe profit pe perioada 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; a obligat pârâţiisă restituie reclamantei suma de 9,1 miliarde lei, reprezentândplată nedatorată; a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 259.302.559 lei, reprezentând taxe de timbru în procedura administrativă.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca au formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă, solicitând admiterea contestaţiei, rejudecarea recursurilor şi modificarea deciziei în sensul diminuării obligaţiei de restituire faţă de intimată la suma de 6.470.797.639,1739 lei şi a constatării renunţării intimatei la pretenţiile sale în cuantum de 67.137.280.900 lei, reprezentând dobânzi bancare şi actualizări în funcţie de indicele de inflaţie.
În motivarea contestaţiei în anulare au susţinut, în esenţă, următoarele:
- actele administrative erau susceptibile de a fi anulatedoar până la concurenţa sumei de 7.750.239.611 lei, reprezentând impozit pe profit aferentanilor 1993 şi 1994, contestat în procedura administrată prealabilă;
- deşi prin Decizia contestată s-a reţinut că obiectul acţiunii introductive nu a vizat decât impozitul pe profit aferent perioadei1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994, instanţa a dispus restituirea către intimată a sumei de 9,1 miliarde lei din suma totală de 10.933.257.777 lei, solicitată de intimată a-i fi restituită. În această sumă solicitată de intimată sunt incluse şi sume care nu au făcut obiectul procedurii administrative prealabile şi pentru care nu au fost anulate actele administrative atacate, respectiv impozit pe dividende şi impozit pe profit achitat în avans;
- renunţarea expresă a reclamantei la despăgubiri nu se regăseşte în dispozitivul deciziei contestate, ci doar în considerentele deciziei şi în practicaua încheierii de şedinţă de la 3 octombrie 2001.
Curtea, înainte de a examina motivele invocate prin contestaţia în anulare, a pus din oficiu, în discuţia părţilor, tardivitatea introducerii cererii.
Excepţia se impune a fi admisă pentru considerentele ce urmează:
Decizia nr.3085, a cărei desfiinţare se solicită, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ la 10 octombrie 2001, este o hotărâre irevocabilă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită.
Potrivit art.319 alin.2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la datacând hotărârea a rămas irevocabilă.
În cauză, recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, autoritate administrativă ierarhic superioară recurentelor - pârâte Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca a fost prezentă, la data de 3 octombrie 2001, când s-a luat în examinare recursul şi au avut loc dezbaterile, solicitând, prin consilierul juridic, admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate şi totodată a luat cunoştinţă de amânarea pronunţării deciziei pentru data de 10 octombrie 2001.
Faţă de această împrejurare, se constată că cererea contestatorilor, depusă la Curtea Supremă de Justiţie la data de 10 august 2002 (potrivit ştampilei Oficiului poştal aplicată pe plicul de la fila 8) a fost formulată cu depăşirea termenului legal prevăzut de art.319 sus citat.
În consecinţă, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.3085 din 10 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ, ca tardivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 645/2002. Contencios. La declinare de... | CSJ. Decizia nr. 652/2002. Contencios. Recurs,anulare decizie... → |
|---|
