ICCJ. Decizia nr. 701/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.701
Dosar nr.1003/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C."G.S." SAa solicitat anularea procesului verbal din 21 decembrie 2000 încheiat de Direcţia Controlului Financiar Fiscal din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Caraş-Severin şi în parte a deciziei nr.1797 din 6 noiembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, respectiv pct. 1 şi 2 din decizie, precum şi corectarea pct. 3 privind desfiinţarea capitolului din procesul verbal în ce priveşte suma de 42.285.304.373 lei, în sensul corectării acesteia cu suma de 49.036.740.270 lei; totodată, a solicitat a se dispune efectuarea unui nou control doar pentru perioada noiembrie 2000 – noiembrie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că datoriile bugetare reţinute în actul de control trebuiau stinse din sumelereprezentând taxa pe valoare adăugată ce urma a fi rambursată societăţii.
În ceea ce priveşte pct. 3 din Decizia Ministerului Finanţelor, a arătat reclamanta, chiardacă se stabileşte desfiinţarea capitolului din procesul-verbal contestat, referitor la taxa pe valoare adăugată şi majorările de întârziere aferente acestei taxe, organele de control au omis să cuprindă în sumă totală şi suma de 6.191.435.897 lei, contestaţia referindu-se deci la suma totală de 49.036.270 lei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.31 din 12 februarie 2002, a respins acţiunea reclamantei, reţinând următoarele:
În cauză, reclamanta, potrivit art. 3 alin. (4) din OUG nr.13/2001, putea contesta numai măsurile dispuse prin procesul-verbal de control din 21 decembrie 2000 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Caraş-Severin; obligaţia de a vira la bugetul de stat suma de 4.288.095.093 lei reprezentând impozit pe profit, contestată de reclamantă prin prezenta acţiune, nu a fost stabilită în sarcina sa prin procesul-verbal de control din 21 decembrie 2000, ci printr-un act de control anterior, procesul-verbal nr. 2786 din 24 septembrie 1999, care nu a fost contestat după emiterea lui în cadrul procedurii prealabile instituite prin Legea nr. 105/1997, act normativ în vigoare la data efectuării controlului din 1997.
În ce priveşte obligaţia de a vira la bugetul de stat suma de 660.137.230 lei, reprezentând impozit pe salarii, impozit pe veniturile din salarii, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, s-a reţinut că reclamanta nu contestă această obligaţie, ci consideră că obligaţia ar fi trebuit stinsă din taxa pe valoare adăugată de rambursat.
Dar, cum cererea privind rambursarea taxei pe valoare adăugată a fost respinsă de către organele de control, iar reclamanta nu a contestat refuzul de a aproba rambursarea şi, în acelaşi timp, Ministerul Finanţelor Publice a desfiinţat capitolul din actul de control referitor la TVA şi a dispus efectuarea unui nou control pentru a se proceda la o nouă verificare a aceluiaşi tip de impozit pentru aceeaşi perioadă, s-a reţinut că nu se poate verificadacă în raport de TVA ce ar trebui rambursată, debitele fiscale reprezintă impozit pe salarii, impozit pe veniturile din salarii şi majorările de întârziere aferente, ar putea fi stinse; că, oricum, reclamanta datorează suma de 660.137.230 lei, care nu a fost contestată.
Referitor la cererea privindcorectarea punctului 3 din Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 1797/2001, s-a reţinut că, în materia contenciosului administrativ fiscal, sunt supuse cenzurii instanţei titlurile de creanţă fiscală, respectiv actele prin care se stabilesc impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi actele administrativ- jurisdicţionale prin care se soluţionează procedura prealabilă, deciziile Direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi al Ministerului Finanţelor.
Or, în cauză, titlulde creanţă fiscală este procesul-verbal din 21 decembrie 2000, iar actul administrativ – jurisdicţional este Decizia nr. 1797/2001 a Ministerului Finanţelor Publice, astfel că cererea de corectare a punctului 3 este inadmisibilă.
Apoi, s-a reţinut că, capitolul privind taxa pe valoare adăugată din procesul-verbal din 21 decembrie 2000, referitor la suma de 42.845.304.373 lei a fost desfiinţat prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice, decizie prin care s-a dispus efectuarea unei noi verificări pentru aceeaşi perioadă şi acelaşi tip de impozit, astfel că în partea privind taxa pe valoare adăugată, titlul de creanţă fiscală este neproducător de efecte juridice şi, deci, nu vatămă reclamanta într-un drept recunoscut de lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta; în prima parte a recursului sunt reiterate aspectele de fond reţinute prin actele administrative contestate prin acţiune; în partea a doua a recursului, referitor la suma de 288.095.093 lei impozit pe profit, preluată ca obligaţie de plată prin Procesul-verbal din 21 decembrie 2000, se pretinde că această sumă a fost aprobată la eşalonare, conform adresei Ministerului Finanţelor Publice nr.41220/1999; în ce privesc capitolele 2 şi 3 din procesul-verbal cu privire la impozitul pe salarii şi impozitul pe venituri din salarii, se susţine că obligaţiile puteau fi stinse din TVA de rambursat, aşa cum a solicitat.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în adevăr, obligaţia reclamantei de a vira la bugetul de stat suma de 4.288.095.093 lei, cu titlu de impozit pe profit, a fost stabilită prin procesul-verbal nr.2786 din 24 septembrie 1999, care nu a fost contestat, astfel că, în cadrul acţiunii prin care se vizează anularea procesului verbal din 21 decembrie 2000, această obligaţie de plată nu este supusă cenzurii instanţei, întrucât nu a făcut obiectul actului de control atacat.
Este de observat, sub acest aspect, că sumade 288.095.093 lei reprezentând impozit pe profit a fost doar menţionată în procesul-verbal din 21 decembrie 2000, nefiind luată în calcul la stabilirea în sarcina reclamantei a unor diferenţe de impozit sau taxe ori la dispunerea altor măsuri cu implicaţii fiscale.
Cu privire la suma de 660.137.230 lei, reprezentând impozit pe salarii, majorări de întârziere aferente, impozit pe veniturile dinsalarii şi majorările deîntârziere aferente, se constată că nu a fost contestată obligaţia de plată de către reclamantă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
Tot din actele dosarului, respectiv procesul-verbal încheiat la 21 decembrie 2000, rezultă că organele de control nu au aprobat rambursarea sumei de 6.191.435.897 lei, solicitată de reclamantă, astfel că compensarea acesteisume cu impozitul pe veniturile din salarii în sumă de 624.531.235 lei nu era posibilă.
În fine, se constată că, procesul-verbal din 21 decembrie 2000, cu privire la suma de 42.845.304.373 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, a fost desfiinţat prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr.1797 /2001, în sensul că s-a dispus efectuarea unui nou control, iar eventualele obligaţii de plată, dacă vor fi stabilite, pot fi contestate de reclamantă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. "G.S." SA Oţelul Roşu, judeţul Caraş-Severinprin S.C."E.C." SRL Reşiţa împotriva sentinţei civile nr. 31 din 12 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 699/2002. Contencios. Anulare si emitere... | ICCJ. Decizia nr. 787/2002. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
