CSJ. Decizia nr. 707/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.707
Dosar nr.2257/2002
Şedinţa publică din20 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.370/2002-P din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi nici intimata reclamantă L.M.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că, atât recurenta – pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor cât şi intimata reclamantă L.M., fiecare separat au solicitat în scris, în temeiul art.242 (2) Cod procedură civilă, judecarea în lipsă (filele 3 şi 7).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 mai 2002 la Curtea de Apel Oradea, sub nr.2458/CA/2002, reclamanta L.M. a chemat în judecată pe pârâta - Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.1083 din 16 aprilie 2002 emisă de aceasta şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OGnr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu motivarea că s-a născut la 2 luni după strămutarea părinţilor în localitatea Sohodol, de unde s-a întors în 1945.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr.370/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a admis acţiunea introdusă de reclamanta L.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Oradea şi în consecinţă a anulat hotărârea nr.1083 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OGnr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
In motivarea soluţiei s-a reţinut că în speţă, reclamanta s-a născut în perioada de refugiu al părinţilor săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării din localitatea de domiciliu.
Impotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput s-a născut viu pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Verificând cauza, în funcţie de recursulul formulat cât şi potrivit art.304 1 Cod de cprocedură civilă, Curtea va constata că recursuleste nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă fără echivoc că, intimata-reclamantă s-a născut în comuna Sohodol, judeţul Bihor, la 2 luni după ce părinţii săi se refugiaseră din comuna Mihai Bravu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art.1 din OGnr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, aflându-se în una din cele 6 situaţii anume prevăzute, a suferit persecuţii din motive etnice.
Interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei impune concluzia că, atât scopul cât şi obiectul reglementării il constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate pe criterii etnice, de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Intrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi persoana care a suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra sa.
Este cazul copiilor cares-au născut în perioada în care părinţii lor au fost nevoiţi să se refugieze sau au fost strămutaţi datorită persecuţiilor la care supuşi din motive etnice, copiii suferind astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din situaţia de refugiat sau strămutat.
Or, în cauză, este de necontestat că intimata-reclamantă s-a născut la scurt timp după ce, părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi că a suferit, în mod direct aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a încercat întreaga sa familie, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi au suferit urmare persecuţiilor din motive etnice rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Or, dacă legiutorul a înţelessă acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţii şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, cu atât mai mult trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copii născuţi în perioada refugiului, care au suferit nemijlocit din motive etnice toate consecinţele nefavorabile ale refugiului, ca şi părinţiii lor.
Cu această motivare, Curtea apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.370/2002-P din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 704/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 710/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
