CSJ. Decizia nr. 710/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.710
Dosar nr.2287/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, judeţul Deva împotriva Deciziei nr.133 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, judeţul Deva, reprezentat de consilierul juridic M.P., lipsind intimaţii B.C., G.I. şi Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Consilierul juridic M.P. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea deciziei atacate şi pe fond, respingerea actului de sesizare al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Hunedoara. A depus înscrisuri (filele 21-26).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr.133 din 9 aprilie 2002, Curtea de Conturi, Secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr.60/2001 a Colegiului jurisdicţional, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa jurisdicţională a reţinut, în esenţă, că pentru operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestări servicii care nu intră în sfera limitativ prevăzută a activităţilor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive (art.3 lit.d din OUG nr.17/2000), Direcţia Generală a Penitenciarelor este plătititoare de taxă pe valoarea adăugată.
Iar livrarea către populaţie de produse din GAZ aflată în discuţie, este o activitate ce nu se încadrează în nici una din situaţiile menţionate, neconstituind activităţi administrative sau sociale şi nici activităţi educative.
Împotriva deciziei Curţii de Conturi a declarat recurs Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor .
Prin motivele de casare depuse la dosar se susţine că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în cauză fiind incidente prevederile art.3 din OUG nr.17/2000 potrivit cărora operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultânddin activitatea specifică autorizată, efectuate de instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive, nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art.6 lit.k pct.11 şi art.3 alin.2 din OUG nr.17/2000, în vigoare la data controlului financiar, contribuabilii care realizează activităţi comerciale direct sau prin unităţi subordonate devin plătitori de taxă pe valoarea adăugată dacă depăşesc plafonul de venituri de 50 milioane lei anual.
Normele date în aplicarea acestui act normativ, aprobate prin HG nr.401/2000 stabilesc în Capitolul 2 pct.2-3 că acei contribuabili „prevăzuţi la art.3 lit.a) – d) din ordonanţa de urgenţă (în categoria cărora se include şi recurenta – n.n.) intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată dacă realizează direct sau prin unităţi subordonate operaţiuni impozabile cum sunt: a) activităţi comerciale; (...)".
În speţă, Penitenciarul Bârcea Mare – Deva în numele căruia Direcţia Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei a formulat acţiunea şi, ulterior a exercitat căile de atac, a obţinut venituri extrabugetaredin activitatea proprie, valorificând produse din carne de porc şi de vită obţinute din gospodăria proprie, printr-un magazin de desfacere din municipiul Deva.
Or, în aceste condiţii, în raport cu normele legale mai sus menţionate, în mod corect organele de control financiar au obligat pe recurenta-reclamantă la plata taxei pe valoarea adăugată pentru veniturile realizate din vânzarea produselor animaliere de la data când acestea au depăşit plafonul valoric de 50 milioane lei, şi tot în mod corectinstanţele jurisdicţionale ale Curţii de Conturi au menţinut această obligaţie.
Susţinerea potrivit căreia operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată de instituţiile publice pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranţă naţională, culturale şi sportive, nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. conform art.3 alin.(1) din OUG nr.17/2000, nu poate fi primită. Aceasta deoarece, comercializarea produselor din carne nu constituie activitate specifică autorizată a recurentei, cum corect a reţinutprin Decizia atacată şi Secţia jurisdicţionalăa Curţii de Conturi.
Aşa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, recursul se priveşte ca nefondat şi ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor pentru Penitenciarul Bârcea Mare, judeţul Deva împotriva dciziei nr.133 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 707/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 716/2002. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
