CSJ. Decizia nr. 720/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.720
Dosar nr.2251/2002
Şedinţa publică din21 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.377/CA/P din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 C.proc. civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.377/CA/2002 a Curţii de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentaa susţinut că în mod întemeiat Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 pentru stabilirea calităţii de beneficiar al legii, a respins cererea petentei, prin Decizia nr.56 din 15 mai 2002, întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor săi şi deci, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată.
A susţinut recurenta că instanţa de fond, în mod greşit a interpretat prevederile Legii nr.189/2000 că situaţia de strămutat este un statut al persoanei care se acordă destatul primitor şi care nu conferă refugiatului nici cetăţenie şi nici domiciliul statului respectiv, refugiatul rămânând cu domiciliul şi cetăţenia statului de unde s-a refugiat.
De asemenea, s-a susţinut că petenta neexistând cu capacitate juridică la data strămutării, aceasta nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr.189/2000.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiţie, reţine următoarele:
Prin sentinţa nr.377 din 24 iunie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea formulată de reclamanta T. A. şi a anulat hotărârea nr.56 din 14 mai 2002 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea debeneficiară a OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a reţinut că potrivit art.1 lit.c din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu (lit.c).
Prin normele de aplicare aordonanţei aprobate prin HG nr.127/2000, în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate,refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea textelor de legesus-citate instanţa a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice este o formă de persecuţie etnică, iar copiii acestor persoane au statutul părinţilor, chiar dacă s-au născut înperioada de refugiu a părinţilor lor.
Curtea Supremă de Justiţie constată că din actele aflate la fila 15 şi 16 din dosarul nr.2670/2002 al Curţii de Apel Oradea, părinţii petentei au fost expulzaţi din satul Mihai Bravu, unde locuiau în judeţul Bihor în perioada 1940 şi 1945, conform certificatului C/175 din 16 martie 2001.
Petenta s-a născut în 1943, deci în perioada în care părinţii săi au fost expulzaţi.
Legea nr.189/2000 se constituie într-un act cu caracter reparatoriupentru cetăţenii români ce au avut de suferit persecuţii etnice printre altele prin strămutare, expulzare, refugiu.
Este cert că această persecuţie etnică impusă cetăţenilor români ce locuiau în zonacedată Ungariei prin Dictatul de la Viena, a presupus privaţiuni majore.
Aşa fiind, faptul că petenta s-a născut în perioada în care părinţii ei au fostalungaţi din gospodăria lor din satul Mihai Bravu, nu are relevanţă sub aspectul statutului acesteia carea fost de copil născut în timpul refugiului părinţilor ei.
Cum timp de 2 ani aceasta a locuitcu părinţii ei în altă localitatedecât satulpărinţilor ei, este firescşi în sensul esenţei Legii nr.189/2000, ce are un caracter reparatoriu, ca petenta să beneficieze deprevederile acestui act normativ în raport de timpul petrecut în refugiu.
Rezultă deci că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat contrazicând esenţaLegii nr.189/2000, a motivelor pentru care ea a fost adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.377/CA/P din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 717/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 724/2002. Contencios. Daune. Recurs → |
|---|
