CSJ. Decizia nr. 724/2002. Contencios. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.724
Dosar nr.2335/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de S.C. „F." SA Suceava împotriva sentinţei civile nr.633 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta reclamantă SC „F." SA Suceava a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 C. proc. civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 august 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, SC „F." SA Suceava a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.633 din 18 iulie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitândcasarea hotărârii pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii, recurenta a susţinut că a realizatlicenţele de export din contingentul anului 1995, astfel încâtsentinţa pronunţată în cauză este nelegală.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.633 din 18 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC „F." SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 20 martie 1996 pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Comerţuluila plata sumei de 9.500.000 lei, cu titlu degaranţie bancară, reţinută nelegal în baza scrisorii de garanţie nr.174/1995 cu obligarea la cheltuieli de judecată, întrucât suma de 9.500.000 lei i-a fost reţinută nelegal, deoarece încasările la licenţa de export au fost efectuate în termen.
Excepţia ridicată de Ministerul Industriei şi Comerţului de autoritatea de lucru judecat, a fost respinsă, întrucât nu a fost îndeplinită tripla identitate (obiect, părţi şi cauză). Astfel în pricina ce a făcut obiectul deciziei nr.421 din 9 februarie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr.774/1999 reclamantasolicita suma de 234.200.000 lei cu titlu de daune corespunzând unui număr de 4 scrisori bancare cu nr.159,164,165 şi 166 din 6 iunie 1995.
În cauza de faţă, în discuţie este suma de 9.500.000 lei reprezentând garanţie bancară.
Cât priveşte obiectul cauzei, este de reţinut că reclamanta în calitate de agent economic ce a solicitat licenţe pentru export pentrumasa lemnoasă nu a probat la dosar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de HG nr.449/1992 pentru restituirea acestei sume constituită cu titlu de garanţie bancară.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a probat că a depus documentele justificative pentrususţinerea cererii de deblocare, astfel că în mod legal i s-a refuzatrestituirea garanţiei, reclamanta neinvocând în concret motivele de nelegalitate ale refuzului de a i se restitui suma reţinută cu titlu de garanţie bancară.
În raport de recursul declarat în cauză şi în raport de sentinţa recurată se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, recurentaneinvocând un motiv care să se verifice în raport deactele cauzei şi care să determine constatarea abuzuluiintimatei pârâte.
Neexistând dovezi că reclamantei i s-ar fi vătămat un drept recunoscut de lege în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de S.C. „F." SA Suceava împotriva sentinţei civile nr.633 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 720/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 725/2002. Contencios. Anulare Ordin M.J. Recurs → |
|---|
