CSJ. Decizia nr. 737/2002. Contencios. Recurs anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.737
Dosar nr.673/2002
Şedinţa publică din25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.1503 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic V.C.S. şi intimata reclamantă SC"R."SRL reprezentată de avocatul T.A.
Procedura completă.
Consilierul juridic V.C.S. a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre soluţionare Ministerului Finanţelor Publice.
Avocatul T.A. a solicitat trimiterea cauzei la Ministerul Finanţelor Publice pentru soluţionarea pe fond a cererii.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii în acelaşi sens.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea comercială „R."SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestei autorităţi a administraţiei publice centrale să soluţioneze cererea cu care a fost sesizat conform dispoziţiilor Legii nr.107/1995 şi a celor cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la buget a mai multor sume de bani cu titlu de impozit pe redevenţe, majorări de întârziere şi TVA aferent, totalizând peste 500.000 lei,creanţe stabilite prin procesul-verbal de impunere nr.243 din 24 iunie 1999 şi nota de completare nr.295 din 27 iulie 1999 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi ControluluiFinanciar de Stat Ilfov.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativprin sentinţa civilă nr.1503 din 12 noiembrie 2001 a admis acţiunea în sensul că a anulat Decizia nr.641 din 5 mai 2001 emisă de pârât şi a trimisacestuia, cauza spre competentă soluţionare.
Instanţa a reţinut că o atare măsură se impune în raport de valoarea totală a sumelor contestate de reclamantă, care „depăşea pragul de 500.000.000 lei," precum şi de dispoziţiile art.1 din Legea nr.29/1990, cu referire la art.5(2) teza 1 şi art.13 (1) lit.c din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001.
Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Recurentul a susţinut că acţiuneatrebuia respinsă ca neîntemeiată deoarece la data actului de control, sumele de bani contestate de reclamantă totalizau doar 325.192.842 lei, încât în mod corect prin Decizia nr.641/2001 s-a dezinvestit cu soluţionarea plăngerii.
Pe de altă parte, eronat prima instanţă a avut în vedere cursul de schimb leu/DM al BNR de la data de 15 octombrie 2001, deşi procesul- verbal de control al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi ControluluiFinanciar de Stat Ilfov a fost încheiat la 24 iunie 1999, data la care ministerul s-a raportat în momentul adoptării deciziei.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin obiecţiunile adresate Direcţiei Generale a Finanţelor Public.
şi ControluluiFinanciar de Stat Ilfov, la 2 iulie 1999, Societatea comercială „R."SRLs-a referit la procesul – verbal de control nr. 245 din 24 iunie 1999, fără a preciza însă, cuantumul exact al creanţelor bugetare pe care le contestă (fila nr.11).
Acest cuantum a fost menţionat abia în plăngerea formulată la Ministerul Finanţelor Publice şi înregistrată sub nr,.101/29.02.2000.
Este vorba de suma totală de 673.463.210 lei, calculată prin reactualizarea sumei de 50.577 DM, pentru care societatea comercială a şi achitat taxa de timbru de 1% (filele nr.21-22).
Rezultă prin urmare, că faţă de cuantumul real al obligaţiilor financiare care au format obiectul plângerii adresate organului administrativ-jurisdicţional şi de dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.13/2001, competenţa materială pentru soluţionarea cauzei revenea în adevăr, Ministerului Finanţelor Publice şi nu altei autorităţi cu atribuţii administrativ- jurisdicţionale.
Deşi a reţinut corect această concluzie, curtea de apel a trimis cauza organului competent pentru examinarea ei în fond.
Instanţa a omis împrejurarea că o rezolvare în fond a căii administrativ-jurisdicţionale nu era posibilă fărăverificarea prealabilă a regularităţii actului de sesizare al organului administrativ-jurisdicţional, respectiv a formulării în termen a contestaţiei.
Procedând în modul arătat şi stabilind în sarcina Ministerului Finanţelor Publice obligaţiade a analiza în fond contestaţia, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
Faţă de considerentele expuse urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre soluţionare la acelaşi minister.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.1503 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare la Ministerul Finanţelor Publice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 768/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 735/2002. Contencios. Anulare ordin O.C.S.P.S.... → |
|---|
