CSJ. Decizia nr. 856/2002. Contencios. Refuz aprobare cerere de stabilire a domiciliului în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.856
Dosar nr.3210/2002
Şedinţa publică din4 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţei civile nr.879 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat recurentul pârât Ministerul de Interne Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei prin consilierul juridic C.N. şi intimaţii reclamaţi H.M. şi H.F..
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar datorate.
Constatând că pricina este în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părţilor.
Consilierul juridic C.N. a susţinut recursul pârâtului, astfel cum a fost formulat.
Intimaţii au solicitat, pe rând, respingerea recursului ca nefondat, sentinţa primei instanţei fiind legală şi temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6.09.2002 reclamanţii H.M. şi H.F. au chemat în judecată Ministerul de Interne – Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări solicitând anularea actului nr.400337/SC/II din 9.08.2002 prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România.
In motivarea cererii se arată că H.M.este căsătorit cu cu o cetăţeană româncă, are un copil de 7 ani, şi-a cumpărat o locuinţă, deţine o firmă şi are un cont personal în bancă în sumă de 7530 dolari SUA, îndeplinind condiţiile stabilite de legea română.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.879 din 2 octombrie 2002 a admis în parte acţiunea a obligat pârâtul să-i aprobe reclamantuluiH.M.cererea de stabilire a domiciliului în România şi a respins ca fiind lipsită de interes acţiunea reclamantei H.F.
Impotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei susţinând că reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor de interes cel puţin la nivelul salariului mediului pe economie şi nici nu a demonstrat provenienţa licită a sumelor depuse în conturi bancare neîndeplinind condiţiile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Reclamantul H.M.este căsătorit cu o cetăţeană română din 1993, din căsătorie rezultând un minor de 7 ani, este asociat la firma SC "AHI" SRL, are o casă proprietate personală şi un cont în bancă de 7530 dolari SUA.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.35(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.123/2001.
Având în vedere cele mai sus arătate recursul declarat de pârât urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţei civile nr.879 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 855/2002. Contencios. Suspendarea executarii... | CSJ. Decizia nr. 92/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
