CSJ. Decizia nr. 903/2002. Contencios. Recurs refuz efectuare cercetari privind situatia imobil reclamanti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.903
Dosar nr.412/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul Judeţean Hunedoara împotriva sentinţei civile nr.313 din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimaţii-reclamanţi B.A. şi S.B. asistaţi de avocatul K.I., lipsind recurentul-pârât Consiliul Judeţean Hunedoara şi intimatul-pârât Consiliul Local al municipiului Deva.
Procedura completă.
Avocatul K.I. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor anexate la dosar (filele 37,38 şi 39 dosar recurs).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.313/2001 pronunţată la data de 14 noiembrie 2001 în dosarul nr.3731/2001, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.A. şi S.B. împotriva Consiliului Judeţean Hunedoara care a fost obligat să efectueze procedura prealabilă şi să se pronunţe, în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, dacă imobilul proprietatea reclamanţilor, situat în municipiul Deva, str. Depozitelor, zona Matex, înscris în C.F. 41/N/a Deva nr.top 377/14/2 este de utilitate publică pentru obiectivul „prelungirea b-dului Bălcescu Nou".
Totodată, prin aceeaşi hotărâre, Curtea de apel a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecată împotriva Consiliului Local Deva.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, care şi-a declinat competenţa prin sentinţa civilă nr.489/CA din 21.03.2001, reclamanţii au cerut obligarea Consiliului Judeţean Hunedoara şi a Consiliului Local Deva să se pronunţe cu privire la declararea utilităţii publice a imobilului proprietatea lor, identificat mai sus.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, la cererea lor, Consiliul Local Deva a refuzat eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire pe acel teren a unui obiectiv economic, cu motivarea că terenul respectiv este afectat de planul urbanisticgeneral aprobat prin HCL nr.39/1996 pentru construirea obiectivului „prelungirea bulevardului Bălcescu Nou".
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a motivat că, potrivit prevederilor art.10 din Legea nr.33/1994, Consiliul Judeţean Hunedoara era obligat să efectueze cercetarea prealabilă în vederea exproprierii pentru utilitate publică, aşa cum i-a solicitat Consiliul Local Deva, care însă a tergiversat soluţionarea, vătămând dreptul de proprietate al reclamanţilor.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Consiliul Judeţean Hunedoara susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, admiţând o acţiune introdusă tardiv în raport cu prevederile art.5 din Legea nr.29/1990 şi, totodată, netemeinică deoarece acest consiliu nu poate declanşa procedura cercetării prealabile învederea exproprierii, fără iniţiativa Consiliului Local Deva, potrivit Regulamentului aprobat prin HG nr.583/1994.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că, prin adresa nr.16471/2000, Consiliul Local Deva a comunicat reclamanţilor, referindu-se la cererea acestora de eliberare a certificatului de urbanism pentru construirea unei fabrici de băuturi răcoritoare şi depozit en-gros, că prin PUG aprobat prin HCL nr.223/1999 şi PUZ elaborat cu HCL nr.78/1995 şi aprobat cu HCL nr.39/1996, s-a stabilit să se construiască B-dul Bălcescu Nou în zona amplasării terenului proprietarea reclamanţilor, afectat astfel de un obiectiv de utilitate publică.
În mod judicios a reţinut instanţa de fond că, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utitlitate publică, utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes naţional şi de către consiliile judeţene şi, respectiv, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local.
De asemenea, că potrivit prevederilor art.8 din aceeaşi lege, declararea utilităţii publice se face după efectuarea unei cercetări prealabile şi condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului, care conform art.9 se efectuează de o comisie numită, în cazul lucrărilor de interes local, de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean, comisia lucrând potrivit procedurii stabilite prin Regulamentul aprobat prin HGnr.583/1994.
Cererea reclamanţilor, adresată de reclamanţi Consiliului Judeţean Hunedoara, a fost trimisă de acesta, cu adresa nr.3530/ 25.08.2000, Consiliului Local Deva pentru a confirma realitatea susţinerilor, la care Consiliul Local Deva a răspuns cu adresa nr.14208 din 24.10.2000, comunicând Consiliului Judeţean Hunedoara documentaţiile referitoare la terenul respectiv.
Apreciind că tergiversarea soluţionării cererii de către cele două autorităţi echivalează cu un refuz nejustificat al acestora de rezolvare a cererii reclamanţilor referitoare la un drept recunoscut de lege, în mod just instanţa de fond a considerat că aceştia s-au adresat în termenul de un an prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
Astfel fiind, rezultă că primul motiv invocat de recurent este neîntemeiat.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv, rezultă că, într-adevăr, potrivit prevederilor art.8 şi 9 din Regulamentul aprobat prin HG nr.583/1994, dosarul pentru cercetarea prealabilă se depune de către iniţiatorul lucrării la secretariatul comisiilor, care fiind incomplet se returnează iniţiatorului în termen de cel mult 5 zile de la înregistrare.
Dar, în privinţa parcurgerii acestei faze, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că autorităţile publice în cauză au tergiversat în mod abuziv soluţionarea cererii reclamanţilor.
Oricum, lipsa unei documentaţii complete în vederea declanşării procedurii declarării utilităţii publice, ca urmare a atitudinii iniţiatorului – Consiliul Local Deva, nu poate fi invocată drept temei de către organul obligat de lege să realizeze această procedură – Consiliul Judeţean Hunedoara, ci ca o probă a interesului în declararea/ nedeclararea utilităţii publice.
Susţinerea recurentului cum că, în lipsa unei documentaţii complete din partea iniţiatorului – Consiliul Local Deva, hotărârea instanţei de fond nu poate fi executată, este greşită, din moment ce instanţa nu a dispus ca autoritatea pârâtă să declare utilitatea publică în privinţa terenului respectiv, ci a dispus ca în termenul respectiv să stabilească dacă acel teren este sau nu de utilitate publică.
Astfel fiind, recursul de faţă este neîntemeiat şi urmează să fie respins ca atare, recurentul urmând să fie obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.884.600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul judeţean Hunedoara împotriva sentinţei civile nr.313 din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă Consiliul judeţean Hunedoara la plata sumei de 4.884.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 882/2002. Contencios. Anulare decizie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 906/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
