CSJ. Decizia nr. 944/2002. Contencios. Refuz raspuns cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.944
Dosar nr.1848/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Universitatea Ecologică „D.C." Iaşi împotriva sentinţei civile nr.530 din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat Universitatea Ecologică „D.C." Iaşi reprezentată de avocatul B.I.G. şi Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică Bucureşti prin consilieruljuridic R.A.E.
Procedura completă.
Avocatul B.I.G. a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Reprezentantul C.N.E.A.A. a cerut respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Universitatea Ecologică „D.C." – Iaşi în contradictoriu cu Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică (C.N.E.A.A.), a solicitat obligarea pârâtului să-i răspundă solicitării ei de a o invita la discutarea situaţiei universităţii.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.530 din 22 mai 2002, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de C.N.E.A.A. şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă sunt întrunite cerinţele art.1 teza 2 a Legii nr.29/1990, dar cererea reclamantei de a fi invitată la şedinţa CNEAA de analiză a situaţiei respectivei universităţi, este neîntemeiată.
Prin recursul declarat, reclamanta solicită a se constata necompetenţa teritorială a instanţei de fond potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 coroborat cu art.3 din codul de procedură civilă şi solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi, pe raza căreia îşi are sediul reclamanta.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ, judecarea acţiunii formulate în temeiul acestei legi, este de competenţa instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul (sediul) reclamanta.
Această dispoziţie este o derogare de la principiul dreptuluicomun, potrivit căruia acţiunile cu caracter personal sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâta (art.5 Cod procedură civilă), prin aceasta legiuitorul a favorizat-o pe reclamantă, înlesnindu-i posibilitatea de a introduce acţiunea la instanţa de domiciliu.
Fiind vorba de o competenţă ratione personae, iar nu de o competenţă ratione material, reclamanta poate să renunţe la favoarea ce i s-a creat prin lege şi să introducă acţiunea la instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâta (ca în speţă).
Competenţa ratione personae, nefiind de ordine publică, reclamanta poate renunţa la favoarea creată însă, potrivit art.158 alin.5 Cod procedură civilă, odată aleasă instanţa de către reclamantă, aceasta nu mai poate reveni asupra opţiunii.
În consedinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Universitatea Ecologică „D.C." Iaşi împotriva sentinţei civile nr.530 din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 938/2002. SECTIA DECONTENCIOS ADMINISTRATIV.... | CSJ. Decizia nr. 95/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
