CSJ. Decizia nr. 964/2002. Contencios. Recurs pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.964
Dosar nr.403/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr.480 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal, părţile în cauză, respectiv recurentul-reclamant I.I. şi intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, nu s-au prezentat.
Procedura completă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale Bucureşti pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr.55672/2000 şi să o oblige pe pârâta Casa de Pensii Caraş-Severin să emită o nouă decizie de pensie, luându-se în calcul perioada 1947 – 1958, ca fiind lucrată în grupa I de muncă.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că deşi a lucrat în grupa I de muncă timp de 25 ani, creşterea pensiei cu doar 90.000 lei este nesemnificativă. S-a susţinut de asemeni că la calculul pensiei nu i s-a aplicat recorelarea prevăzută de Hotărârea Guvernului nr.332/2000.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr.480/2001 a respins acţiunea ca neîntemeiată obligându-l pe reclamant la 601.725 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta, la cererea reclamantului, a procedat la recalcularea pensiei acesteia prin aplicarea corectăHG nr.332/2000, nefăcându-se nici o probă în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor legale aplicabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I.I.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că:
- renunţarea la expertiza contabilă încuviinţată de instanţă s-a datorat faptului că nu a putut achita onorariul de expert;
- nu este de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece reprezentantul pârâtei nu a fost prezent la toate termenele de judecată.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi faţă de dispoziţiile art.304-3041 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Decizia contestată de recurent, a fost emisă ca urmare a cererii formulate de acesta privind recalcularea pensiei în baza adeverinţei nr.13-I din 30.03.2000 prin care se atestă că a lucrat în grupa I de muncă pe perioada 18.03.1969 – 11.10.1982.
La emiterea acestei decizii a fost luată în calcul o vechime în grupa I de muncă de 25 de ani, 2 luni şi 7 zile, aşa cum a solicitat chiar recurentul-reclamant şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.11 şi 12 din Legea nr.3/1997 şi HG nr.332/2000 în ceea ce priveşte recorelarea.
Deşi recurentului i-a fost încuviinţată de instanţă, ca probă, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă într-adevăr s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor privind recorelarea pensiei, acesta a renunţat la efectuarea expertizei, nefăcând nici o altă probă care să confirme susţinerilesale. Drept urmare, instanţa în mod corect, pe baza actelor depuse la dosar, a reţinut că Decizia contestată a fost emisă în condiţii legale, nefiind încălcat vreun drept recunoscut de lege recurentului-reclamant.
Cât priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant fiind partea care a „căzut în pretenţii". Cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit pe baza actelor doveditoare depuse la dosar, respectiv dispoziţia de plată pentru deplasare în instanţă.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr.480 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 969/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 929/2002. Contencios. La declinare de... → |
|---|
