CSJ. Decizia nr. 963/2002. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.963
Dosar nr.334/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt împotriva sentinţei civile nr.825 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat: intimatul reclamant Spitalul Municipal Caracal reprezentat de consilierul juridic F.N.L.; intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic V.C.S. Au lipsit recurenta pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi intimata pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Caracal.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice a susţinut recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
Reprezentanta Spitalului Municipal Caracal a arătat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică. A pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 20 aprilie 2001 la Curtea de Apel Craiova reclamantul Spitalul Municipal Caracal a solicitat anularea notei de constatare nr.6297/2001 întocmite de către Administraţia Financiară Caracal de obligare a spitalului la plata sumei de1.405.249.120 lei către bugetul de stat cu titlu de penalităţi pentru depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite pe anul 2000, în temeiul dispoziţiilor art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.68/1997, modificată şi republicată.
Instanţa investită, prin sentinţa nr.825 din 19 noiembrie 2001, a admisacţiunea, a anulat actul de control precum şi Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr.863 din 13 iunie 2001, exonerându-l pe pârât de plata sumei la care a fost obligat.
În motivarea soluţiei date prima instanţă a constatat,însuşindu-şi concluziile expertizei efectuate în cauză, că în mod greşit s-a aplicat penalitatea menţionată, reclamantei, întrucât din verificările efectuate a rezultat că au fost achitate integral obligaţiile asumate şi chiar cu anticipaţie.
Sentinţa a fost recurată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, cu motivarea că plata impozitului datorat nu suspendă obligaţia depunerii declaraţiei de impozite şi taxe.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.13(1) din Ordonanţa Guvernului nr.68/1997, astfel cum a fost modificat şi completat, depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe se penalizează, potrivit ipotezelor de la punctele a), b) şi c) cu sume stabilite procentual din valoarea impozitului sau a taxei, ori cu o sumă forfetarăîn cazul plătitorilor care nu realizează profit impozabil.
Din analiza textului citat rezultă că ceea ce se sancţionează este nerespectarea unei obligaţii de diligenţă, iar nu a uneia de rezultat. Prin urmare faptul că obligaţia de plată a impozitelor ar fi fost adusă la îndeplinire este lipsită de relevanţă în ce priveşte incidenţa prevederilor actului normativ citat, care se impun,autonom, a fi respectate, atât din motive legate de metodologia cuantificării impozitelor şi taxelor datorate cât şi din raţiuni de disciplină fiscală.
Soluţia instanţei se menţine totuşi în considerarea faptului că nu s-a făcut de către organul de control o încadrare corespunzătoare a faptului sancţionat, fiind vorba, în cauză, de un contribuabil care nu realizează profit impozabil, iar aplicarea penalităţii respective este prescrisă în prezent.
Faţă de considerentele mai sus expuse, urmează a serespinge recursul declarat, cusubstituire de motivare, menţinându-se soluţia pronunţată de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt împotriva sentinţei civile nr.825 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 955/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 996/2002. Contencios. Contestatie în anulare.... → |
|---|
