CSJ. Decizia nr. 969/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.969
Dosar nr.2607/2002
Şedinţa publică din11 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Compania Naţională Căi Ferate Române – Regionala CFR Iaşi reprezentată de Societatea de Servicii de Management Feroviar – Oficiul Juridic Teritorial Iaşi nr.123 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal părţile, respectiv, recurenta Compania Naţională Căi Ferate Române – Regionala CFR Iaşi şi intimatele C.G. şi Curtea de Conturi a României, nu s-au prezentat.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta Compania Naţională Căi Ferate Române – Regionala CFR Iaşi şi intimata C.G. au solicitat, în scris judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia depusă la Judecătoria Suceava şi înregistrată la nr.9605 din 20.11.1997, C.G., a solicitat anularea deciziei de imputare nr.3/1997, prin care conducereaFormaţiei de Impregnare Traverse Suceava Nord din cadrul Comaniei Naţionale Căi Ferate Române i-a imputat suma de 40.295.824 lei, c/val materiale lipsă în gestiune.
Judecătoria Suceava la data de 1.09.1998 constată că nu este competentă să soluţioneze cauza şi în baza art.46 din Legea nr.94/1992 a declinarat competenţa în favoarea Colegiului juridicţional al Camerei de Conturi Suceava, fiind pronunţată sentinţa civilă 6414/1998.
Colegiul jurisdicţional Suceava prin sentinţa nr.44 din 10 mai 2000 a admis contestaţia şi a anulat Decizia de imputare, exonerând pe reclamantă de plata sumei de 40.295.824 lei în contradictoriu cu intimata Sudarec CF Bucureşti succedentă prin reorganizare de Regionala CFR Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Colegiul jurisdicţional a constatat că în mod nelegal s-a reţinut că prin activitatea contestatoarei şi în legătură cu munca sa s-ar fi creat această pretinsă pagubă în gestiunea ce o conducea, că în realitate condiţiile concrete de muncă de la gestionare şi din motive independente de acţiunile sale au fost depăşiri ale consumului real.In acest sens există precizări şi constatări stabilite prin expertiza efectuată în cauză.
Impotriva sentinţeinr.44/2000 a declarat recurs jurisdicţional pârâta Comania Naţională CFR SA Iaşi, fiind aduse critici de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că gestionara contestatoare a avut gestiunea de creozat, păcură şi combustibil tip II şi este şi direct răspunzătore de prejudiciile din gestiunea sa că fost neglijenţa acesteia în îndeplinirea obligaţiilor ce le avea, astfel că în mod greşit a fost înlăturată răspunderea materială a acesteia.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional prin Decizia nr.123 din 4 aprilie 2002, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele răspunderii materiale, paguba fiind produsă din cauze obiective, străine contestatoarei, una din acestea fiind uzura cazanului fabricat în 1904 şi pentru care unitatea menţine un consum ideal ca în primii ani de fabricaţie, dar care consum în realitate este dublu.
Impotriva deciziei pronunţate de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României, Compania Naţională CFR-Regionala CFR Iaşi a declarat recurs, solicitând a se constata că paguba este certă şi că a fost produsă prin comportarea neglijentă a reclamantei, astfel că soluţia este nelegală şi netemeinică.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Prin Decizia nr.3/1997 s-a imputat reclamantei C.G. suma de 40.295.824 lei, reţinându-se că în gestiunea acesteia de păcură şi combustibil tip III există produse lipsă de 32.295.824 lei, diferenţa reprezentând TVA.
Această constatare a fost însă infirmată prin probele administrate pe parcursul etapelor acestui proces şi s-a demonstrat că în realitate nu este prejudiciu. Astfel s-a demonstrat pe calea expertizei de specialitate, dar şi prin verificarea cu specialişti propri ai recurentei proces verbal fila 51 din dosarul colegiului jurisdicţional nr.92/1998 că la cazanul de abur tehnologic fabricat în 1904 consumul de combustibil mediu lunar este de cca.105.000 Kg şi nu 70.000 Kg combustibil cum s-a stabilit teoretic pentru a fi prezentată o pagubă, nereală însă.
Nefiind stabilită o activitate necorespunzătoare a reclamantei în legătură cu munca sa, cât şi probele care atestă o altă situaţie decât cea reţinută de organul de control financiar, în sensul că nu este un prejudiciu cert, în mod judicios, cu respectarea prevederilor legale, colegiul jurisdicţional a pronunţat Decizia nr.123 din 4 aprilie 2002 care este temeinică şi legală.
In raport de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Compania Naţională Căi Ferate Române – Regionala CFR Iaşi reprezentată de Societatea de Servicii de Management Feroviar – Oficiul Juridic Teritorial Iaşi nr.123 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 995/2002. Contencios. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 964/2002. Contencios. Recurs pensie. Recurs → |
|---|
