CSJ. Decizia nr. 1024/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1024/2003
Dosar nr. 3456/2001
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 aprilie 2001 sub nr. 742, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul R.H. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, anularea Ordinului nr. 4, emis la 11 ianuarie 2001 şi obligarea la plata diferenţei de indemnizaţie, legală, aferentă lunii februarie 2001, precum şi la plata daunelor morale, în sumă de 500.000 lei.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că prin ordinul menţionat, comunicat la data de 15 martie 2001, a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de secretar general şi încadrat în funcţia publică de execuţie, de consilier categoria A clasa I grad I, în mod nelegal.
S-a mai arătat că prin Ordinul nr. 658 din 21septembrie 2000, al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, a fost atestat în funcţia publică de conducere, de Secretar General al Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, la data de 10 ianuarie 2001, iar ca urmare a reorganizării survenite a Agenţiei Naţionale de Dezvoltare, potrivit OUG nr. 2/2001, în Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, întreg personalul a fost preluat şi deşi postul de secretar general avut, nu a fost desfiinţat, i se comunică la 15 martie 2001, că a fost destituit printr-un Ordin emis la 11 ianuarie 2001.
În legătură cu nelegalitatea actului atacat, reclamantul a susţinut că nu a avut loc o reducere de posturi, de natura celui pe care-l ocupa şi că au fost încălcate prevederile art. 34 din Legea nr. 88/1999, întrucât se afla în concediu plătit, pentru îngrijirea copilului.
Referitor la daunele morale solicitate, reclamantul a precizat că prin ordinul emis nelegal, i s-a adus atingere reputaţiei şi demnităţii sale.
În întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei a arătat că prin HG nr. 16/2001 s-a înfiinţat ministerul care a preluat din atribuţiile Agenţiei Naţionale de Dezvoltare, situaţie ce reprezintă o reorganizare care a presupus o serie de schimbări la nivel de personal şi că în ceea ce îl priveşte pe reclamant, i s-a asigurat un post de execuţie, potrivit clasei şi gradului pe care l-a avut.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 976, pronunţată la 28 iunie 2001, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.H., a anulat Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001, emis de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, în ce priveşte eliberarea reclamantului din funcţia publică de Secretar general.
A dispus repunerea reclamantului în situaţia anterioară, în sensul reîncadrării în funcţia publică deţinută anterior ordinului menţionat şi a respins capătul de cerere privind acordarea unor daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 3 din OUG nr. 2/2001, s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de Coordonare Economico-Financiară a Direcţiei Generale de Prognoză şi a Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, iar potrivit HG nr. 16/2001, privind organizarea şi funcţionarea ministerului, nu au fost reduse posturile de natura celui ocupat de reclamant, astfel că nu a existat şi nici nu s-a dovedit de către pârât, o reducere, ci pur şi simplu s-a numit o altă persoană pe postul ocupat de reclamant.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut pe lângă acest aspect, şi o altă condiţie de nelegalitate a ordinului, aceea că a fost încălcată o prevedere imperativă a Legii nr. 188/1999, cuprinsă în art. 34, în sensul că reclamantul se afla în concediu plătit pentru îngrijirea copilului minor.
Tot în acest sens s-a mai arătat că actul atacat nu a prevăzut o motivare în fapt şi în drept (sub aspectul condiţiilor de formă al actului juridic), făcând referire numai la acte normative în integralitatea lor şi că Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001 a fost comunicat la 15 martie 2001, încălcându-se astfel prevederile art. 134 alin. (2) C. muncii, care stabileşte un termen de 5 zile de la emiterea dispoziţiei de încetare a raporturilor de muncă.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului referitoare la plata indemnizaţiei pe luna februarie, instanţa a luat act că reclamantul a renunţat la această cerere, întrucât suma respectivă i-a fost achitată, iar cu privire la daunele morale, s-a reţinut că cererea reclamantului a fost nefondată, din actul emis nerezultând că s-ar fi făcut referire la capacitatea profesională a reclamantului, de natură a-i aduce atingere demnităţii sau reputaţiei acestuia.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond nu a apreciat în mod corect apărările formulate de reprezentantul ministerului, în întâmpinarea depusă, în sensul că nu a fost avut în vedere că prin înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei prin HG nr. 16/2001, s-a prevăzut o nouă organigramă şi nicidecum o preluare a funcţiilor şi posturilor din cele trei instituţii care s-au reorganizat.
De asemenea, s-a mai precizat de către recurentă, că nu este obligatoriu ca persoana care a ocupat postul existent în organigrama fostei instituţii, să-l ocupe şi în cadrul noii instituţii, Ministerul Dezvoltăţii şi Prognozei având o organigramă proprie cu posturi noi, aşa cum au fost stabilite de HG nr. 16/2001, iar atestarea pe funcţiile publice se face în conformitate cu prevederile HG nr. 452/2000.
Potrivit ordinului emis, numirea în posturile din cadrul ministerului este temporară, până la susţinerea concursului de atestare pe post, situaţie ce concordă şi cu prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
În legătură cu nemotivarea în fapt şi în drept a ordinului, astfel cum s-a reţinut de către instanţă, recurenta a susţinut că dimpotrivă, sunt specificate şi anume, „organizarea ministerului", precum şi cele două acte normative HG nr. 16/2001 şi HG nr. 452/2000.
De asemenea, s-a mai criticat sentinţa, în sensul că reţinerea făcută de instanţa de fond, că ordinul este o dispoziţie de încetare a raporturilor de muncă, este greşită, ea contravenind deciziei nr. 112 din 17 februarie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, care a statuat că eliberarea din funcţie nu înseamnă modificarea sau desfacerea contractului de muncă.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs şi reclamantul, susţinând că respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, este nelegală, instanţa nesesizând implicaţia unei atare măsuri asupra poziţiei sociale, cu consecinţa prejudiciului adus imaginii.
În ce priveşte primul recurs, Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate netemeinicia acestuia, reţinând următoarele:
- rezultă că eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant, aceea de secretar general al Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale referitoare la reorganizarea unităţii;
- aşa cum reiese din organigrama Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, rezultat din reorganizarea celor 3 instituţii: Consiliul de Coordonare Economică Financiară din structura aparatului de lucru a Guvernului, a Direcţiei Generale de Prognoză din subordinea Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, postul de secretar general a fost menţinut;
- intimatul-reclamant a fost preluat de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, cu funcţia de Secretar General, la data de 10 ianuarie 2001, iar eliberarea acestuia din funcţie s-a produs ulterior reorganizării, fapt confirmat de menţiunile înscrise în cartea de muncă;
- în speţă, pentru a opera eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant, ca funcţionar public, erau necesare îndeplinirea cumulativă a două condiţii: instituţia publică să se reorganizeze şi aceasta să presupună o reducere de personal şi să se reducă postul de natura celui ocupat de funcţionarul public; ori, în cauză nu rezultă reducerea postului ocupat, dimpotrivă, postul de Secretar General nu a fost desfiinţat, fiind prezent şi în organigrama ulterioară reorganizării;
- şi sub aspect formal, actul administrativ atacat (Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001) nu îndeplineşte condiţiile, astfel cum sunt precizate în art. 134 C. muncii (Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public, completându-se pe acest aspect cu prevederile legislaţiei muncii), lipsind motivarea măsurii, menţiunea privitoare la termenul şi organul la care se poate contesta, acesta fiind comunicat şi cu depăşirea termenului prevăzut la alin. (2).
Referitor la recursul intimatului-reclamant, Curtea apreciază că în mod întemeiat s-a reţinut că eliberarea din funcţie nu a avut în vedere capacitatea profesională a acestuia, fără a putea pune în discuţie implicaţiile asupra imaginii sociale şi eventualele prejudicii morale, astfel că recursul, motivat numai pe acest aspect, este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi de R.H., împotriva sentinţei civile nr. 976 din 28 iunie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1023/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1028/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
