CSJ. Decizia nr. 1049/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.1049

Dosar nr. 1049/200.

Şedinţa publică din18 martie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat de G.D. împotriva deciziei nr.34 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Conturi-Secţia Jurisdicţională.

La apelul nominal au lipsit recurentul G.D., precum şi intimaţii Consiliul Local Sulina, A.M., C.C., C.G., C.M., C.A., G.A., G.V., S.P., S.G., M.A., N.M., F.D., A.V., L.V. şi Curtea de Conturi a României.

Procedura completă.

Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând că declaraţiaşi motivele de recurs sunt nesemnate, conform prevederilor art.112(1) din Codul de procedură civilă.

S-a mai referit că recurentul, în temeiul dispoziţiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul jurisdicţional Tulcea al Camerei de Conturi Tulcea prin încheierea nr.17 din 5 iulie 2001 şi completatrea acesteia din 18iulie 2001 a fost sesizatcu privire la producerea unui prejudiciu adus bugetului local în sumă de 3.083.011 lei prinangajarea de cheltuieli nelegale pentru acţiuni de protocol în sarcina consilierilor locali ai Consilului local Sulina.

Prin sentinţa nr.24 din 24 octombrie 2001 Colegiul jurisdicţional Tulcea a admis încheierea de sesizare astfel cum a fost completată şi a obligat pe pârâţii A.M., C.C., C.G., C.M., C.A., G.A., G.V., S.P., S.G., M.A., N.M., F.D., A.V., L.V.la plata în solidar către Consiliul Local Sulina a sumei de 3.083.000 lei despăgubiri civile şi la plata unei dobânzi de 35,47% ce se va calcula asupra acestei sumei de la data de 16 iunie 2000 până la dataachitării efective.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional G.D., careprin Decizia nr.34 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Conturi-Secţia jurisdicţională a fost respins ca nefondat.

G.D. a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie-Secţia de contencios administrativ împotriva soluţieipronunţată de Curtea de Conturi-Secţia jurisdicţională, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In prealabil, se constată însă că recursul nu a fost semnat de către recurentul G.D.

Potrivit dispoziţiilor art.112(1) din codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindăprintre alte elemente prevăzute de textul arătat, la pct.6, semnătura persoanei care formulaeză cererea adresată instanţei.

Totodată Codul de procedură civilă la art.133 prevăd că lipsasemnăturii atrage nulitatea cererii de chemare în judecată.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că atâtdeclaraţia de recurs cât şi motivele recursului nu au semnătura recurentului.

In consecinţă se impune aplicarea dispoziţiilor art.133 din Codul de procedură civilă care sancţionează cu nulitatea recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de G.D. împotriva deciziei nr.34 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Conturi-Secţia Jurisdicţională.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1049/2003. Contencios