CSJ. Decizia nr. 105/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 105/2003
Dosar nr. 2965/2001
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2000, la Tribunalul Constanţa, sub nr. 99, reclamanta SC V. SRL Constanţa a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, anularea actelor administrative încheiate la 10 august 2000, cu nr. 248 şi obligarea de a-i recunoaşte dreptul de a păstra şi completa contractele de muncă şi a dispune acreditarea conform prevederilor Legii nr. 108/1999.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtului să recunoască legalitatea cuantumului de 0,25% din fondul de salarii şi la repararea pagubei produse prin împiedicarea derulării contractelor.
În motivarea acţiunii s-a precizat de reclamantă că are printre obiectele de activitate, şi pe cel privind „operarea şi arhivarea de cărţi de muncă", motiv pentru care a solicitat pârâtului să acrediteze societatea pentru aceste activităţi.
Prin sentinţa civilă pronunţată la 29 septembrie 2000, Tribunalul Constanţa a declinat cauza la Curtea de Apel Constanţa, faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., aceasta fiind înregistrată sub nr. 4936/2000.
La data de 26 februarie 2001, reclamanta a formulat o altă cerere de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 302, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i acorde acreditarea activităţi potrivit Legii nr. 108/1999, motivat de faptul că deşi i-a înaintat o cerere în acest sens, cu nr. 2631, pârâtul refuză nejustificat rezolvarea acesteia.
Cele două cauze au fost anexate la 19 martie 2001, sub nr. 4936/2000.
La termenul din 28 mai 2001, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa a invovat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe care instanţa de fond a considerat-o ca fiind întemeiată, întrucât prin Ordinul nr. 747 din 13 decembrie 1999, al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în Anexa 2 se prevede că acreditarea societăţilor comerciale cu obiect de activitate în domeniul evidenţei muncii, revine Inspectoratului Municii.
În ce priveşte celelalte capete de cerere, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate; din moment ce reclamanta nu a fost acreditată, ea nu putea efectua asemenea operaţiuni, astfel că trebuie să predea carnetele de muncă.
De asemenea, s-a mai reţinut, cu aceeaşi argumentare, că reclamanta trebuie să vireze către Inspectoratul Teritorial de Muncă, un comision de 0,75% din fondul de salarii şi rate de 0,25%.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta, invocând în motivarea acestuia că potrivit art. 10 din Legea nr. 130/1999 şi art. 15 din Anexa 2 la Ordinul inisterului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 747/1999, rezultă că acreditarea se acordă în condiţiile legii şi că singurul act normativ care stabileşte instituţiile care hotăresc condiţiile de acreditare şi acordă acreditarea, este Regulamentul de funcţionare a Inspecţiei Muncii; HG nr. 767/1999, în art. 3, stipulează că Inspecţia Muncii şi Inspecţia Teritorială a Muncii au ca atribuţii, stabilirea procedurii de acreditare.
De asemenea, s-a mai arătat că în legătură cu comisionul datorat, acesta nu poate fi decât 0,25%, şi nu 0,75%.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, în raport cu prevederile Legii nr.1 30/1999 şi HG nr. 767/1999.
Rezultă că Inspectoratul Teritorial de Muncă are competenţa de a aproba angajatorii prevăzuţi la art. 8 din Legea nr. 130/1999, să păstreze şi să completeze carnetele de muncă, aşa cum a fost cazul recurentei, dar Inspecţia Muncii ca organ ierarhic superior, organizat conform legii şi HG nr. 767/1999, are competenţa să acrediteze societatea, pentru a păstra şi completa carnetele de muncă.
În aceste condiţii, în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că faţă de obiectul acţiunii prin care s-a solicitat acreditarea, pârâtul Inspectoratul Teritorial al Muncii nu are calitatea procesuală pasivă.
În legătură cu comisionul datorat, rezultă că potrivit art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 130/1999, comisionul perceput este de 0,75%.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. SRL Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 139/CA din 11 iunie 2001, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1049/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 105/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
