CSJ. Decizia nr. 1065/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1065/2003
Dosar nr. 2205/1999
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 iulie 1998, la Judecătoria Călăraşi, înregistrată sub nr. 3380/1998, reclamantul C.I. a chemat în judecată Inspectoratul Şcolar al judeţului Călăraşi, solicitând a se anula hotărârea nr. 1854, emisă de Consiliul de Administraţie, la 17 iunie 1998, prin care s-a luat act de demisia reclamantului, ca fiind o hotărâre nelegală, că în mod nelegal, deci, i s-a redus 1/2 normă de la Grupul Şcolar Fundulea.
Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 4382 din 12 noiembrie 1998, a respins contestaţia, reţinând că fiind în discuţie un act administrativ, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, acesta poate fi analizat în procedura contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei nr. 4382/1998, reclamantul a formulat apel, criticând soluţia, ca fiind nelegală şi netemeinică.
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia nr. 226 din 16 martie 1999, pronunţată în dosarul nr. 104/1999, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa nr. 4382/1998, a Judecătoriei Călăraşi, constatând că acţiunea este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 596/1999, instanţă care la 20 mai 1999, prin sentinţa nr. 597, a respins acţiunea.
Pentru a respinge acţiunea, instanţa de fond a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii nu este motivată în fapt şi în drept, că nu poate fi supusă controlului judecătoresc, fiind încălcate prevederile art. 112 pct. 4 C. proc. civ., după cum această lacună nu poate fi suplinită prin memoriul şi precizările depuse la 6 noiembrie 1998, când cauza s-a soluţionat în fond.
Împotriva acestei sentinţe cu nr. 597 din 20 mai 1999, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs la 17 iunie 1999, reclamantul.
Se critică sentinţa, în sensul că nu i s-a dat posibilitatea să îşi angajeze un apărător, că nu s-a pronunţat asupra cererii sale care este simplă şi se referă la anularea hotărârii prin care s-a aprobat demisia sa, care nu este reală, după cum nu se motivează, ci se transcriu numai două motive. Recurentul a solicitat casarea sentinţei, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat, cât şi potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea depusă la 24 iulie 1998, reclamantul a solicitat admiterea contestaţiei ce a formulată-o împotriva Hotărârii Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Călăraşi nr.,1854 din 17 iunie 1998, precizând că la primul termen de judecată a dezvoltat motivele contestaţiei.
Această dezvoltare a motivelor nu s-a făcut, dar la dosar au fost depuse o serie de acte, în sensul celor contestate, în acest fel putându-se completa motivele contestaţiei, sesizarea cu nr. 2174 din 28 august 1998, către Inspectoratul Şcolar.
Cererea de chemare în judecată învesteşte instanţa, cu judecarea cauzei. Aceasta înseamnă că, în principiu, instanţele nu se pot sesiza din proprie iniţiativă şi că cererea de chemare în judecată, odată introdusă, fixează natura şi obiectul procesului. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să determine obiectul acţiunii, în cadrul căruia urmează a se soluţiona procesul, instanţa neputând să depăşească aceste limite.
Obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii, constituie, corelativ, garanţia aplicării prevederilor art. 129 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., adică în situaţia unor inexactităţi în formularea cererii, nu se poate desprinde sensul exact al acţiunii, instanţa era obligată în baza rolului activ să pună în vedere părţii, să facă precizările necesare.
În cauză, la primul termen de judecată, reclamantul fiind prezent, s-a acordat cuvântul pe fond, ceea ce a creat aparenţa că instanţa era învestită cu o acţiune, în care temeiul juridic şi obiectul acţiunii erau corect şi complet menţionate, nefiindu-i cerută reclamantului nici-o explicaţie.
Pe de altă parte, respingerea acţiunii s-a făcut printr-o lipsă de motivare în fapt şi în drept, fiind încălcate şi prevederile art. 261 C. proc. civ., acesta fiind motiv de casare, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente se va admite recursul, se va casa sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, cu nr. 597 din 20 mai 1999 şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I., împotriva sentinţei civile nr. 597 din 20 mai 1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1063/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1068/2003. Contencios → |
|---|
