CSJ. Decizia nr. 1068/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1068/2003
Dosar nr. 3719/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.S.D. a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Oradea, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună desfiinţarea ca nelegale a deciziilor nr. 165 şi 166 din 6 februarie 2001 emise de directorul Direcţiei Generale a Vămilor Bucureşti şi repunerea sa în situaţia anterioară deciziilor emise cu restabilirea drepturilor salariale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia a cărei anulare o solicită s-a dispus revocarea calităţii sale de expert vamal, dobândită prin concursul organizat în anul 1999 cu motivarea că la data participării la concurs, nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 115 din OG nr. 16/1998.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr. 173/CA/2001 – P a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul P.S.D., dispunând anularea pct. 2 şi 3 din Decizia nr. 165 din 6 februarie 2001, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, respingerea cererii pentru anularea pct. 1 şi 4 din Decizia nr. 165 din 6 februarie 2001 şi Decizia nr. 166 din 6 februarie 2001, precum şi obligarea pârâţilor să plătească reclamantului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că motivul revocării deciziei nu îl constituie examenul care a avut loc, ci lipsa unei condiţii de fond cerută de lege, pentru participarea la concurs, respectiv vechimea avută de participant în activitatea vamală.
Referitor la recuperarea sumelor nedatorate instanţa a reţinut că, acest punct este cenzurabil, fiind dispus printr-un act administrativ care însă este nelegal.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs atât P.S.D., cât şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor.
Recurentul P.S.D. a susţinut că hotărârea este în contradicţie cu conţinutul OG nr. 16/1998, întrucât la intrarea în vigoare a acestui act normativ, prin însăşi conţinutul acestuia s-a admis posibilitatea unei derogări de vechime, pentru a se putea participa la concursul de expert vamal. A mai susţinut că motivarea sentinţei criticate este contrară legii, întrucât în mod abuziv i s-a anulat un drept câştigat în urma susţinerii unui examen naţional.
La rândul său, recurenta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor a susţinut că sentinţa atacată conţine dispoziţii contrare, în sensul că instanţa a menţinut dispoziţia de revocare din funcţia de expert vamal, dar a considerat în acelaşi timp că diferenţa de salariu încasată în plus pentru această funcţie nu trebuie restituită.
De asemenea, a susţinut şi că în cazul anulării actelor, se impune restabilirea situaţiei anterioare emiterii lui.
Recursul declarat de P.S.D. este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, urmare a concursului susţinut la data de 19 decembrie 1996 reclamantul P.S.D. a fost angajat începând cu data de 24 ianuarie 1997 la Brigada de Supraveghere şi Control Vamal Oradea, în funcţia de şef birou Investigaţii Fraudă Comercială şi Supraveghere. În luna aprilie 1999 printr-un alt concurs organizat la Ministerul Finanţelor, reclamantul a obţinut postul de expert vamal, calitate care s-a dispus a fi revocată prin deciziile nr. 165 şi 166 din 6 februarie 2001, emise de către directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, pe considerentul că la data organizării concursului, reclamantul nu îndeplinea condiţiile de participare la concurs (vechime).
Potrivit art. 13 din OG nr. 16/1998 „personalul vamal încadrat în structura autorităţii vamale poate ocupa prin concurs funcţia de expert vamal dacă are o vechime în activitatea vamală de 3 ani în cazul celor cu studii superioare şi de 5 ani în cazul celor care au absolvit Şcoala vamală".
În cauză, la data organizării concursului, reclamantul avea pe lângă studii superioare şi o vechime de 2 ani şi 3 luni în cadrul autorităţii vamale, diferenţa de 9 luni lipsă la vechime fiindu-i acordată ca derogare de către directorul în exerciţiu al Direcţiei Generale a Vămilor.
Reclamantul a arătat că această derogare i s-a dat în virtutea funcţiei deţinute la data organizării concursului, respectiv aceea de consilier al Secretarului de Stat din Ministerul Finanţelor Publice.
Conform evidenţelor Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici cca. 90% din personalul vamal îl constituie funcţionarii publici. Acest lucru este corect şi legal, întrucât persoanele care desfăşoară o activitate în acest sector exercită indubitabil prerogative de funcţie publică.
Funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Generale Vamale au fost numiţi printr-un act de autoritate publică.
Nu se poate considera că de la apariţia Legii nr. 74/2002, lege de aprobare a OG nr. 16/1998, raporturile de autoritate s-au transformat în raporturi de dreptul muncii, funcţionarii devenind salariaţi sau având un regim juridic mixt.
Potrivit teoriei drepturilor câştigate funcţionarii publici urmează regimul juridic din momentul în care au fost numiţi. La această interpretare achiesează şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici care a precizat că „singura soluţie care poate fi urmată este aceea ca persoanele care au devenit funcţionari publici să îşi conserve acest statut în virtutea şi a teoriei drepturile câştigate".
OG nr. 16/1998 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 74/2000 nu are nici un fel de noţiuni referitoare la funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor.
Deci situaţia lor urmează să fie reglementată de Legea generală nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Astfel, potrivit art. 4 din acest act normativ principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
a) asigurarea promptă şi eficientă, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici;
b) selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei;
c) egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici;
d) stabilitatea funcţionarilor publici.
Având în vedere dispoziţiile sus-menţionate şi în mod deosebit principiul stabilităţii funcţionarului public rezultă că recurentul, bucurându-se de drepturile câştigate, nu se află în situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză şi prin urmare nu poate fi obligat la restituirea sumelor încasate, fiind retribuit pentru funcţia efectiv îndeplinită şi munca prestată.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat pentru cele ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi a se repune reclamantul în situaţia anterioară în ceea ce priveşte funcţia şi drepturile salariale.
În raport de considerentele pentru care recursul declarat de P.S.D. a fost admis, recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor apare ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 173/CA/2001 – P din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa şi, în fond, admite acţiunea în sensul că dispune anularea deciziilor nr. 165/06.02.2001 şi nr. 166/06.02.2001.
Repune reclamantul în situaţia anterioară emiterii deciziilor sus-menţionate în ceea ce priveşte funcţia şi drepturile salariale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea în reprezentarea Direcţiei Generale a Vămilor.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1065/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 107/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
