ICCJ. Decizia nr. 107/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.107
Dosar nr.1534/2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 martie 2001, reclamanta S.C.„M.C." SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generalăa Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr.23 din 14 martie 2001 şi a procesului verbal nr.189451 din 31 octombrie 2000 şi obligarea pârâtelor să-i acorde facilităţile fiscale prevăzute de OUG nr.11/1999 şi OUG nr.163/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că majorările de întârzierecalculate de organul de control seîncadrează în prevederile OUG nr.163/2000,societatea îndeplinind condiţiile pentru a beneficia de facilităţile fiscale întrucât a achitat diferenţa de impozit pe profit şi majorările de 804.135 lei.
Prin sentinţa civilă nr.1217 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta nu poate beneficia de prevederile celor două acte normative invocate, OUG nr.11/1999 şi OUG nr.163/2000, întrucât nu a achitat integral şi la termenimpozitul pe profit datorat pentru trimestrul IV 1999.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. „M.C." SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, astfel cum atestă actele aflate la dosar şi reţineşi raportul de expertiză contabilă, societatea avirat la 1 noiembrie 2000 majorările de întârziere stabilite prin actul de control respectând termenul legal, iar diferenţa de impozit pe profit la care s-au aplicat majorările de 804.135 lei a fost compensată la predarea bilanţului contabil aferent datei de 31 decembrie 1999.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune admiterea acţiunii şi anulareaactelor administrative contestate.
Astfel,Curtea reţine că în urma verificării activităţiisocietăţii pe perioada 1 ianuarie 1995 – 30 iunie 2000, organul de control a calculat majorări de întârziere aferenteimpozitului pe profit pentru trimestrul IV 1999, în sumă de 804.135 lei şi nu a acordat reclamantei facilităţile fiscale instituite de prevederile OUGnr.11/1999, şi nici cele reglementate de OUG nr.163/2000.
Soluţia adoptată prin procesul-verbal de control a fost menţinută prin Decizia nr.23 din 14 martie 2001 a Direcţiei Generale aFinanţelor Publice Bucureşti.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea reţine că la data scadenţei 25 ianuarie 2000, societatea reclamantă achitase impozitul pe profit datorat pentru luna decembrie 1999, pe baza balanţei contabile din 31 decembrie 1999.
De altfel, chiar în procesul-verbal se consemnează împrejurarea că diferenţa de impozit pe profit de 6.185.651 lei pe luna decembrie 1999 a fost achitată la data depunerii bilanţului, astfel încât societatea nu datorează majorări de întârziere.
În consecinţă, întrucât pe de o parte, reclamanta a virat la termen obligaţiile curente, inclusiv impozitul pe profit datoratpentru decembrie 1999, iar pe de altă parte a achitat la 1 noiembrie 2000 suma reprezentând majorările de întârziere pretinse, în ziua următoare încheierii actului de control, condiţiile impuse de art.1-3 din OUG nr.11/1999 sunt îndeplinite, societatea fiind îndreptăţită să beneficieze de facilităţile fiscale acordate de acest act normativ.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea admiţând recursul,va casa sentinţa şi va admite acţiunea în sensul anulării actelor administrative contestate cu privire la refuzul de a acorda reclamantei facilităţile fiscale prevăzute de OUG nr.11/1999 şi OUG nr.163/2000.
Potrivit art.274 C. proc. civ., Curtea va dispune obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecatădovedite în cauză, respectiv contravaloareaonorariului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. „M.F."SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1217 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea.
Anulează procesul-verbal nr.189451 din 31 octombrie 2000 al Administraţiei Financiare Sector 3 şi Decizia nr.23 din 14 martie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, cu privire la refuzul de a acorda reclamantei facilităţile fiscale prevăzute de OUG nr. 11/1999 şi OUG nr. 163/2000.
Obligă intimatele la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând onorariu de expertiză.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1068/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1074/2003. Contencios. Anulare ordin M.F. Recurs → |
|---|
