CSJ. Decizia nr. 1074/2003. Contencios. Anulare ordin M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1074/2003
Dosar nr. 2686/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 912/2002, reclamantul N.N., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 141 din 9 februarie 2001, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, precum şi obligarea intimatului, la plata sumei de un miliard de lei, beneficiu nerealizat.
În motivarea acţiunii, a arătat că a fost angajat în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în funcţia de referent de specialitate gradul IV Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 280 din 12 ianuarie 1998, iar la data de 15 ianuarie 2001 a solicitat, conform art. 85, 86 şi 88 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, întreruperea activităţii la cerere, pe o perioadă de trei ani, începând cu 1 februarie 2001.
Deşi a avut aprobarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu a primit nici un răspuns, astfel că cu cererea nr. 470.154 din 6 februarie 2001 a solicitat demisia, începând cu data de 12 februarie 2001.
Reclamantul a mai precizat că potrivit dispoziţiilor art. 136 C. Muncii, are dreptul la beneficiul nerealizat, daune morale şi despăgubiri. privind executarea cu rea-credinţă a obligaţiilor legale, privind plata drepturilor salariale.
Prin sentinţa nr. 780 din 9 septembrie 2002, s-a respins ca nefondată, acţiunea.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Potrivit art. 85 din Legea nr. 188/1999, întreruperea la cerere a activităţii, reprezintă suspendarea temporară a funcţionarului public din funcţie, pentru un interes personal legitim ce se acordă de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice respective.
Reclamantul nu a făcut dovada că cererea sa a fost aprobată de către conducătorul autorităţii, conform prevederilor citate.
Mai mult, reclamantul prin prezentarea demisiei, cererea cu nr. 470154 din 6 februarie 2001 conform art. 89 şi 90 din Legea nr. 188/1999, şi-a pierdut calitatea de funcţionar public şi ca atare, Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 141 din 19 februarie 2001 a fost emis conform legii.
Cu referire la sumele cerute, nu s-a făcut nici o dovadă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, reclamantul N.N., criticând-o astfel:
Instanţa de contencios administrativ nu avea competenţa materială pentru soluţionarea cererii.
Cu privire la valoarea prejudiciului există prevederi legale pentru plata stimulentelor reglementate prin HG nr. 154/1997 şi anexa la hotărâre, privind utilizarea fondurilor speciale pentru acordarea de stimulente personalului propriu.
Potrivit art. 136 C. muncii, are dreptul la beneficiul nerealizat, daune morale şi despăgubire.
Instanţa de fond nu a cerut relaţii de la Ministerul Finanţelor Publice.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit art. 2 lit. c) şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale, sunt de competenţa în primă instanţă, a curţiilor de apel, astfel că în mod legal s-a făcut învestirea instanţei de contencios administrativ, în cauză fiind incidente şi prevederile Legii nr. 188/1999 ,privind Statutul funcţionarilor publici.
Cu referire la pretenţiile băneşti, în mod judicios au fost respinse, întrucât nu s-a făcut nici o dovadă privind prejudiciile suferite – nefiind realizate cerinţele art. 40 din Legea nr.1 88/1999.
Sub aspectul cererilor formulate, precizarea acestora sub aspectul cuantumului, ca şi a sursei generatoare, instanţa, în baza rolului activ, nu se poate substitui reclamantului.
Pentru considerentele expuse, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.N., împotriva sentinţei civile nr. 780 din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ,ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Contencios. Anulare decizii U.A.R.... → |
|---|
