CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Contencios. Anulare decizii U.A.R. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1078/2003

Dosar nr. 2701/2002

Şedinţa publică din 18 martie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2139/2002, reclamanta C.C., în contradictoriu cu U.A.R. şi Baroul de Avocaţi Iaşi, a solicitat obligarea primei pârâte să o primească în profesia de avocat, cu scutire de examen şi Consiliul Uniunii să-i emită Decizia de primire, iar a doua pârâtă să o înscrie pe tabelul avocaţilor definitiv, urmând a emite decizie în acest sens, pentru a-şi exercita profesia în cabinet individual.

În motivarea acţiunii, a arătat că deşi îndeplineşte condiţiile cerute de Statutul avocaţilor, i s-a refuzat primirea în barou, în mod nejustificat.

Prin sentinţa nr. 86/CA din 9 septembrie 2002, s-a admis acţiunea reclamantei şi i s-a recunoscut dreptul de a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen.

A fost obligată U.A.R., prin Consiliul Uniunii, să emită Decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat şi pârâtul Baroul de Avocaţi Iaşi, să o înscrie pe tabelul de avocaţi definitivi.

S-au anulat deciziile nr. 1311 din 22 martie 2002 şi nr. 8828 din 14 iunie 2002, emise de Comisia Permanentă şi respectiv, Consiliul U.A.R.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:

Conform art. 16 alin. (2) Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, „la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care anterior primirii ca avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani".

Reclamanta a făcut dovada depunerii întregii documentaţii prevăzută în statut, pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, iar la verificarea cunoştinţelor, reclamanta a obţinut un procent de 67,5%, de natură a-i asigura promovabilitatea, întrucât statutul nu prevede un procent anume pentru admitere.

Deşi s-a recunoscut de pârâte că întruneşte condiţiile de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, i s-a refuzat acest lucru, pe considerentul arbitrar că trebuie să aibă la verificarea cunoştinţelor, un procent la nivelul 77,5%.

Chiar dacă în Legea nr. 51/1995 se prevede posibilitatea de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen şi nu obligaţia, pârâtele trebuiau să justifice refuzul în mod justificat.

Împotriva sentinţei a formulat recurs U.A.R., criticând-o astfel:

Instanţa a soluţionat cererea modificată, cu ocazia judecării fondului pricinii, deşi trebuia să fie depusă la primul termen de judecată, conform art. 132 C. proc. civ.

Instanţa nu a soluţionat nici excepţia de prematuritate a acţiunii, întrucât la data sesizării instanţei, reclamanta nu a depus răspunsul la contestaţia formulată în baza art. 33 pct. 2 din Statutul profesiei de avocat.

Conform art. 33 pct. 2 din statut, reexaminarea se poate face o singură dată.

Raportul s-a efectuat la nivelul baroului şi Uniunii – avizul negativ l-a avut în vedere.

Dispoziţiile art. 16 alin. (2) Legea nr. 51/1995, dau posibilitatea primirii în avocatură, fără examen şi nu este o obligaţie.

Instanţa de judecată nu se poate substitui U.A.R. şi baroului, singura în măsură să aprecieze asupra primirii în avocatură.

De asemenea, obligarea de înscriere a intimatei pe tabelul avocaţilor definitiv, este eronată, acest lucru efectuându-se în cadrul unei proceduri speciale.

Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Aşa cum rezultă din acţiune, intimata s-a plâns împotriva refuzului U.A.R., de a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, solicitând anularea deciziei nr. 1311 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente a U.A.R.

La introducerea acţiunii, Consiliul U.A.R. nu îi rezolvase contestaţia depusă în termen, confirmare de primire la 20 aprilie 2002, astfel încât fiind depăşit termenul de 30 de zile, s-a considerat un refuz nejustificat de soluţionare şi s-a învestit legal instanţa de contencios administrativ, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Cererea modificată s-a depus la termenul de 2 septembrie 2002, care în lumina prevederilor art. 132 C. proc. civ., a constituit prima zi de înfăţişare.

La primul termen, 24 iunie 2002, s-a solicitat de către reclamantă un termen pentru a lua cunoştinţă de documentaţia depusă de pârâţi, pentru pregătirea apărării, astfel încât, procedural, modificarea acţiunii a fost făcută în termen.

Cu referire la prematuritatea acţiunii, s-a motivat faptul că acţiunea s-a introdus ca urmare a nerezolvării contestaţiei de către U.A.R., în 30 de zile de la sesizare, însă această situaţie s-a remediat prin depunerea de către Uniune, a deciziei nr. 8828 din 14 iunie 2002, care deşi a fost emisă anterior introducerii acţiunii, nu i-a fost comunicată reclamantei–intimate; în acest sens nu există confirmare de primire.

Este adevărat că prin art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, se dă posibilitatea U.A.R. să aprecieze asupra primirii în avocatură, cu scutire de examen, însă în situaţia în care exigenţele legii sunt realizate, nu se poate opera un refuz pe criterii arbitrare.

Procentul de 97,5% impus de barou la verificarea cunoştinţelor, nu are suport legal.

Instanţa nu s-a substituit U.A.R. şi Baroului Iaşi, ci a soluţionat contestaţia, în baza Legii nr. 29/1990, pronunţând soluţia legală, în raport cu prevederile Legii nr. 51/1995, republicată şi Statutul profesiei de avocat.

În ceea ce priveşte înscrierea pe tabelul de avocaţi definitivi, este în concordanţă cu soluţia pronunţată; efectuarea acesteia se va face conform procedurelor legale.

Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat U.A.R. şi de Baroul de Avocaţi Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 86/CA din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Contencios. Anulare decizii U.A.R. Recurs