CSJ. Decizia nr. 108/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 108/2003
Dosar nr. 4156/2001
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 noiembrie 2001, la Curtea de Apel Craiova, M.G. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 622 din 5 septembrie 2001, a Curţii de Apel Craiova, solicitând casarea acestei hotărâri, admiterea acţiunii formulate, cu consecinţa anulării Ordinului nr. 113/2001, emis de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi reîncadrarea în funcţia avută, anterior emiterii actului administrativ atacat.
În motivarea recursului, recurentul susţine că nu s-a efectuat în cauză, conform art. 69 din Legea nr. 188/1999, procedura prealabilă în faţa Comisiei de Disciplină şi ordinul atacat nu a fost motivat.
Din actele dosarului, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 622 din 5 septembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 454/A/2001, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de recurentul M.G., în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj.
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant solicitase anularea Ordinului nr. 113/2001, emis de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi prin care acesta fusese destituit din funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct, trecându-se pe funcţia publică de inspector de muncă, categoria A clasa I, gradul 1, în cadrul inspectoratului, cu menţinerea drepturilor salariale avute la funcţia de execuţie.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că măsura adoptată de pârâţi se circumscrie în art. 70 lit. g) din Legea nr. 188/1999, măsura de destituire fiind fondată, întrucât organizarea şi coordonarea colectivului, în privinţa cărora s-au găsit deficienţe, sunt de esenţa funcţiei de conducere. Instanţa a reţinut că aceste deficienţe existau ca atare, au fost menţionate în actul de control, calităţile profesionale ale recurentului-reclamant pentru exercitarea profesiei de bază, nefiind însoţite şi de aptitudini specifice activităţii de conducere.
Cât priveşte procedura prealabilă, instanţa a reţinut că aceasta s-a realizat, recurentul-reclamant dând chiar şi o notă explicativă, cu privire la aspectele negative reţinute în sarcina sa.
Faptul că ordinul a fost emis fără a exista o propunere din partea Comisiei de Disciplină, conform art. 70 alin. (3) lit. c) – f), este datorat faptului că hotărârea de guvern pentru constituirea acestor comisii, nu s-a emis, astfel încât aceste comisii nu s-au creat.
Rezultă, deci, că motivele invocate în susţinerea acţiunii de către reclamant, corect analizate şi soluţionate de instanţa de fond, au fost relevate în faţa Curţii Supreme de Justiţie, ca motive de recurs, privind hotărârea pronunţată.
Curtea Supremă de Justiţie constată că recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
Cu privire la motivul de recurs, că ordinul nu a fost motivat, se constată că este neîntemeiat, faţă de textele de lege invocate în preambulul actului administrativ atacat, precum şi a referatului Inspecţiei Muncii nr. 56 din 28 februarie 2001, aprobat de conducerea ministeruluim invocatm de asemeneam în preambulul ordinului.
Prin acest referat se arată expres că: activitatea inspectorului şef adjunct M.G. este complet necorespunzătoare, dovedind lipsă de preocupare şi dezinteres pentru problemele curente ale compartimentelor coordonate, „periclitând realizarea obiectivelor instituţiei".
Astfel, recurentul dovedeşte: insuficientă organizare şi conducere a compartimentului de securitate şi sănătate în muncă, are stil de conducere confuz şi dictatorial, determinând un climat de muncă exploziv.
Rezultă, deci, că actul administrativ prin care s-a luat măsura de destituire a recurentului, este motivat.
Cât priveşte susţinerea că în cauză nu s-a efectuat procedura prealabilă cerută de Legea nr. 188/1999, susţinerea este nedovedită, în cauză existând şi nota explicativă dată de recurent.
Faptul că petentul susţine că formal, nu există propunerea de destituire făcută de Comisia de Disciplină, este nerelevantă sub aspectul legalităţii actului atacat, cât timp aceste comisii de disciplină nu au fost încă înfiinţate prin hotărârea de guvern, aşa cum s-a stabilit prin lege.
De altfel, ceea ce este de necontestat este faptul că recurentul a avut grave deficienţe în munca de conducere, instituindu-se şi un plan de măsuri cu termene clare pentru înlăturarea acestora, fiind la fel de evident că pentru lipsa abilităţilor în conducere de care a dat dovadă, petentul acesta nu mai putea fi menţinut în funcţie până la înfiinţarea comisiilor de disciplină.
Faptul că petentul considera că după părerea sa, procedura prealabilă nu este îndeplinită în cauză, este o opinie neîntemeiată.
S-a dat posibilitatea petentului să se apere faţă de ceea ce i s-a imputat şi cu privire la care s-a întocmit chiar un plan de măsuri; doar recurentul-reclamant nu a putut justifica sau explica prin elemente ce nu aveau legătură cu culpa sa, existenţa deficienţelor grave în munca sa de conducător.
Aşa fiind, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, neexistând noi date, elemente de natură a duce la aplicarea art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinţei civile nr. 622 din 5 septembrie 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1079/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1080/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
