CSJ. Decizia nr. 1090/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1090
Dosar nr. 2730/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominalau lipsit: recurentul reclamant I.V. şi intimata pârâtăCasa Judeţeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.2908/2002, reclamantul I.V. în contradictoriu cupârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a solicitat modificarea hotărârii nr.2257 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă în sensul că perioada în care a stat în refugiu să fie extinsă până la 10 februarie 1947, dată la care s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris, după încheierea celui de al doilea război mondial.
Prin sentinţa nr.426/CA/2002, s-arespins acţiunea reclamantului cu motivarea că potrivit art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile Ordonanţei nr.105/1999 persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, perioadapentru stabilirea drepturilor beneficiarilor ordonanţei fiind cea de mai sus.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul I.V., criticând-o astfel:
Data de 6 martie 1945 nu este cu nimic relevantă pentru refugiaţii din Basarabia şi Nordul Bucovinei, deoarece se referă numai la refugiaţii din Ardealul de Nord pentru care la respectiva dată a încetat calitatea de refugiatei primind dreptul de areveni fiecare la domiciliile avute anterior datei de 6 septembrie 1940.
Pentru refugiaţii din Basarabia şi Nordul Bucovineisituaţia de refugiat de drept a încetat la data de 10 iulie 1947, dată la care s-a încheiat Tratatul de Pace cu România după cel de-al doilea război mondial în unele cazuri se menţine şi în prezent.
Prin limitarea perioadei secreează o situaţie discriminatorie.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Întrucât prin Ordonanţa nr.105/1999 cu modificările şi completările ulterioare, perioada pentru acordarea drepturilor ca refugiat este limitată în timp – 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, acordarea drepturilor anterior sau după 6 martie 1945 nu are suport legal.
Aşa fiind, constată că recursul este nefondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 109/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1095/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
