CSJ. Decizia nr. 1095/2003. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1095/2003
Dosar nr. 3022/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 noiembrie 2000 la Tribunalul Bihor, reclamantul M.A. a chemat în judecată Primăria municipiului Oradea, solicitând anularea certificatului de urbanism nr. 2352 din 6 octombrie 2000, a răspunsului negativ nr. 301 din 28 septembrie 2000, emis de Comisia Municipală de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. Reclamantul a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei să-i elibereze un nou certificat de urbanism cu aviz favorabil şi autorizaţie de construire pe terenul proprietatea sa, a unei hale de depozitare, iar în caz de refuz, să fie obligată pârâta să-i plătească daune cominatorii, în sumă de 500.000 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la data executării efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietar al terenului intravilan intabulat în C.F. 284 Oradea nr. top 1.169 şi prin actele administrative s-a respins cererea sa, de autorizare a construcţiei unui depozit en-gros, susţinându-se nejustificat că terenul îşi va păstra destinaţia iniţială – agricolă, pentru că zona are destinaţie specială, fiind rezervată extinderii aeroportului Oradea.
Prin sentinţa civilă nr. 61/CA din 28 iunie 2001, Tribunalul Bihor a respins acţiunea, cu motivarea că deşi reclamantul şi soţia sa sunt proprietarii unei suprafeţe de teren intravilan, nu este posibilă autorizarea construirii unei hale, întrucât este situat în vecinătatea aeroportului Oradea, fiind cuprins în Planul Urbanistic Zonal pentru extinderea aeroportului, aprobat prin hotărârea nr. 92 din 31 august 1995 a Consiliului Local Oradea. Pentru terenul respectiv, instanţa de fond a reţinut că s-a instituit un regim restrictiv de construire, restricţie care a fost preluată şi în documentaţiile elaborate ulterior, în Regulamentul de Zonare aferent politicilor şi strategiilor de dezvoltare locală, aprobat prin hotărârea nr. 49/2000 a Consiliului Local Oradea.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond şi-a însuşit greşit apărările formulate de intimată, fără a observa că din anul 1995, când a fost aprobat Planul Urbanistic General, nu există nici un indiciu că terenul proprietatea sa va fi folosit pentru extinderea aeroportului Oradea şi nici un element din care să rezulte destinaţia specială a terenului, în sensul că nu poate fi utilizat pentru edificarea construcţiei.
Prin Decizia nr. 48/R/CA din 22 noiembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de reclamant, a modificat parţial sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea, a anulat în parte certificatul de urbanism nr. 2352 din 6 octombrie 2000, prin eliminarea menţiunilor de la pct. 1 „conform P.U.G. - U.T.R. – Cca - 41d", „conform Strategiei dezvoltării urbane – Zona S" şi a menţiunilor de la pct. 3 Regimul tehnic, a anulat integral avizul negativ nr. 301 din 28 septembrie 2000, urmând a se elibera cu regim juridic „teren arabil în intravilan", a menţinut dispoziţiile sentinţei privind eliberarea certificatului favorabil şi a autorizaţiei, obligând pârâta la 3.106.500 lei, cheltuieli de judecat, reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că în Planul Urbanistic General al municipiului Oradea, aprobat de Consiliul Local prin hotărârea nr. 142/1995, nu figurează nici o documentaţie de extindere a aeroportului şi că o asemenea extindere nu a fost prevăzută nici în planul de amenajare a terenului, existând doar un aviz de principiu aprobat de Consiliul Local prin hotărârea nr. 92 din 31 august 1995.
Instanţa de recurs a mai reţinut că certificatul de urbanism trebuie eliberat pe baza Planului Urbanistic General, existent şi aprobat potrivit legii, şi nu pe baza unui proiect al viitorului Plan Urbanistic Zonal, care are numai un aviz de principiu, fără o documentaţie concretă.
Referitor la cererile de eliberare a unui nou certificat de urbanism favorabil şi a autorizaţiei de construire, instanţa de recurs a reţinut că sunt nefondate, întrucât certificatul de urbanism conţine o informare asupra terenului, neavând valoarea unei interdicţii sau a unei autorizări de a construi, iar eliberarea autorizaţiei de construcţie nu intră în competenţa instanţei, urmând ca reclamantul să se adreseze organului competent, pe baza certificatului de urbanism, astfel cum a fost modificat în recurs.
Împotriva deciziei nr. 48 din 22 noiembrie 2001 şi în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârii judecătoreşti criticate şi respingerea recursului formulat de reclamantul M.A., împotriva sentinţei civile nr. 61 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Bihor.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut că hotărârea Curţii de Apel Oradea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, deoarece terenul proprietatea reclamantului este supus unei restricţii de ordin administrativ, fiind inclus într-o zonă cu destinaţie specială, rezervată extinderii şi modernizării aeroporului Oradea, ca obiectiv de interes naţional. Această restricţie a fost impusă prin Planul Urbanistic General, aprobat de Consiliul Local al municipiului Oradea prin hotărârea nr. 142/1995, şi în concordanţă cu acest plan şi cu documentaţia aferentă a fost emis certificatul de urbanism nr. 2352 din 6 octombrie 2000, care a fost greşit anulat de către instanţa de recurs.
De asemenea, s-a motivat în recursul în anulare, că reclamantul a cumpărat terenul în anul 2000, ulterior încadrării acestuia în zona cu destinaţie specială şi avea posibilitatea să verifice situaţia juridică şi tehnică a imobilului, solicitând un certificat de urbanism pentru cumpărare, conform art. 38 din Legea nr. 50/1991, republicată şi art. 1 din Ordinul M.L.P.A.T. nr. 91/1991.
Recursul în anulare este întemeiat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, eliberată în condiţiile acestei legi şi ale rcglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
În art. 5 din aceeaşi lege s-a prevăzut că cererea de eliberare a autorizaţiei de construire va fi însoţită de certificatul de urbanism, care cuprinde elemente privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor.
Faţă de aceste prevederi legale, cererile reclamantului de anulare a avizului negativ nr. 301 din 28 septembrie 2000, de anulare parţială a certificatului de urbanism nr. 2352 din 6 octombrie 2000 şi de obligare a Primăriei municipiului Oradea să-i elibereze un alt certificat de urbanism şi un alt aviz, în care regimul juridic al terenului să fie acela de „teren arabil în intravilan", au fost greşit admise prin Decizia criticată în prezentul recurs în anulare.
Instanţa de recurs a constatat eronat nelegalitatea celor două documente necesare autorizării şi faptul că, prin conţinutul lor a fost vătămat reclamantului, un drept recunoscut de lege în condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Atât în avizul negativ, cât şi în certificatul de urbanism s-a menţionat că terenul dobândit de reclamant prin cumpărare în anul 2000 şi înscris în C.F. nr. 284 Oradea, nr. top 1169, este inclus într-o zonă cu destinaţie specială, rezervată extinderii şi modernizării aeroportului şi că din acest motiv, nu poate fi autorizată edificarea unei construcţii din categoria celei pentru care s-a solicitat aprobarea.
Interdicţia autorizării de a se construi pe acest teren a fost instituită prin Planul Urbanistic General, cu Regulamentul de urbanism aferent şi Planul Urbanistic Zonal, aprobate în hotărârile nr. 142 din 21 decembrie 1995 şi nr. 92 din 31 august 1995, adoptate de Consiliul Local al municipiului Oradea.
Acest regim restrictiv de construire exista la data dobândirii de către reclamant, a dreptului de proprietate asupra terenului, pentru că actele administrative prin care a fost aprobat de autoritatea pârâtă, nu au fost anulate sau revocate.
Sub acest aspect, în Decizia criticată s-a constatat greşit că nu a existat o documentaţie concretă privind încadrarea zonei în care este situat terenul, într-un regim restrictiv de constuire.
Terenul proprietatea reclamantului a fost inclus într-o zonă cu destinaţie specială, subzona căilor de comunicaţie aeriene şi construcţiilor aferente chiar prin Planul Urbanistic General (unitatea teritorială de referinţă 41 – subzona funcţională CC a 41d), aprobat de Consiliul Local al municipiului Oradea prin hotărârea nr. 142 din 21 decembrie 1995 şi nu numai prin documentul „Strategia dezvoltării urbane – Zona S", avizat favorabil de acelaşi consiliu, prin hotărârea nr. 92 din 31 august 1995.
Aceeaşi destinaţie specială a terenului era prevăzută la data formulării cererii de către reclamant, şi în documentaţia tehnică, parte integrantă a studiului „Politici şi strategii de dezvoltare spaţială şi Regulamentul de urbanism al municipiului Oradea", etapa a III-a, aprobat de Consiliul Local al municipiului Oradea, prin hotărârea nr. 49 din 30 martie 2000, hotărâre care nu a fost avută în vedere la judecarea recursului.
În consecinţă, interdicţia de a se edifica pe terenul reclamantului alte construcţii, decât obiectivele cu profil specific şi conforme cu afectaţiunea zonei, reprezintă o servitute administrativă, constituită în condiţiile legii şi anume, prin actele unilaterale adoptate de autoritatea publică pârâtă, potrivit competenţelor atribuite în aplicarea Legii nr. 50/1991.
Această sarcină impusă proprietarului terenului nu contravine afectaţiunii şi utilizării normale a bunului conform destinaţiei avute la data dobândirii de către reclamant şi de care avea posibilitatea să ia cunoştinţă din momentul cumpărării, întrucât cadrul normativ de urbanism şi de amenajare a teritoriului, legal aprobat, este opozabil tuturor proiectelor de construire.
Cererile reclamantului sunt nefondate, şi faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, dat fiind că nu s-a dovedit existenţa unui drept recunoscut de lege, care să fi fost vătămat prin certificatul de urbanism nr. 2352 din 6 octombrie 2000 şi avizul negativ nr. 301 din 28 septembrie 2000.
Certificatul de urbanism este un act de informare a solicitantului asupra elementelor privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, stabilind cerinţele urbanistice necesare, în funcţie de specificul amplasamentului. De asemenea, avizul reprezintă un act administrativ prealabil autorizării construcţiei, ca act de autoritate.
În atare situaţie, se reţine că actele administrative contestate de reclamant au fost greşit anulate de instanţa de recurs, fără a se avea în vedere că certificatul de urbanism şi avizul nu produc efecte juridice proprii şi prin conţinutul lor, nu sunt de natură să vatăme reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului.
Pentru considerentele expuse, constatând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în anulare, va casa Decizia nr. 48 din 22 noiembrie 2001 şi va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.A,. împotriva sentinţei civile nr. 61/CA din 28 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 48/2001-R/CA din 22 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia atacată şi respinge recursul declarat de M.A., împotriva sentinţei nr. 61 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Bihor, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1090/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 11/2003. Contencios. înpotriva deciziei Curtii... → |
|---|
