CSJ. Decizia nr. 11/2003. Contencios. înpotriva deciziei Curtii de Conturi - sectia jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 11/2003
Dosar nr. 1661/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 martie 2000, S.P. şi S.S. au contestat legalitatea deciziei nr. 46 din 8 martie 2000, prin care directorul general al S.N.P. P. SA, sucursala P. Dâmboviţa, le-a imputat sumele de 11.636.625 lei şi respectiv, 3.876.875 lei, reprezentând contravaloarea unor cantităţi de produse petroliere lipsă în gestiune.
Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa al Curţii de Conturi, învestit cu soluţionarea cauzei ca efect al declinării de competenţă dispusă de Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 93 din 5 decembrie 2001, a admis contestaţia, astfel cum a fost formulată.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 68 din 14 martie 2002, a admis recursul declarat de unitatea păgubită, S.N.P. P. SA, sucursala P. Dâmboviţa şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins contestaţia formulată de S.P. şi S.S., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs contestatorul S.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de astăzi, din oficiu, Curtea Supremă de Justiţie a pus în discuţia părţilor, excepţia de necompetenţă a organelor Curţii de Conturi, în soluţionarea cauzei.
Excepţia este întemeiată, deoarece cum deja s-a arătat, obiectul contestaţiei introduse de S.P. şi S.S., îl constituie Decizia de imputare nr. 46 din 8 martie 2000, emisă de directorul general al S.N.P P. SA, sucursala P. Dâmboviţa, pentru recuperarea contravalorii unor lipsuri în gestiunea de carburanţi, constatată la secţia Titu.
Angajarea răspunderii materiale a celor doi gestionari s-a făcut ca urmare a unor verificări ale comisiei de inventariere, numită de conducătorul unităţii şi consemnate în nota de prezentare nr. 494 din 7 martie 2000, iar în drept s-au invocat prevederile art.102 – 108 C. muncii.
Rezultă deci, că pretinsul prejudiciu în patrimoniul societăţii comerciale nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecinţă, greşit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa este competent să judece, în primă instanţă, contestaţia, conform art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit normele legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată s-a pronunţat asupra fondului cauzei, prin admiterea recursului jurisdicţional şi respingerea contestaţiei celor doi gestionari.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a fi casate ambele acte administrativ-jurisdicţionale, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluţionare, la Tribunalul Dâmboviţa, secţia conflicte de muncă.
Văzând şi dispoziţiile art. 174 lit. a) C. muncii, art. 2 pct. 1 lit. b1), art. 158 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.P., împotriva deciziei nr. 68 din 14 martie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 93 din 5 decembrie 2001 a Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Dâmboviţa, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1095/2003. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
