ICCJ. Decizia nr. 1107/2003. Contencios. Refuz plata despagubiri banesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia Nr. 1107
Dosar nr.391/2003
Şedinţa publică din16 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4496/CA/2002, urmare stabilirii competenţei în favoarea Curţii de Apel Oradea prin Decizia 2798/1 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie privind acţiuneareclamantei B.M. în contradictoriu cu Penitenciarul Oradea şi Direcţia Generală a Penitenciarelor Bucureşti prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor băneşti neachitate integral, conform art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la 1 martie 2000 a fost trecută în rezervă cu drept la pensie de serviciu, conform Deciziei nr. 123487/7 aprilie 2000 a Serviciului de Pensii Militare.
La trecerea în rezervă, unitatea avea obligaţia să-i plătească soldele brute cu titlu de ajutor neimpozabile, aspect specificat în adeverinţa nr. 22596 din 21 februarie 2002 eliberată de Penitenciarul Oradea, în sumă de 104.138.888 lei, dar a încasat suma de 79.184.924 lei, reţinându-se nejustificat cu titlu de impozit suma de 24.953.964 lei.
Prin sentinţa nr. 642/CA/19 decembrie 2002, s-a respins acţiunea reclamantei ca şi cererea de chemare în garanţie a pârâtei Direcţia Generală a Penitenciarelor Bucureşti împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa astfel, instanţaa avut în vedere:
La 1 martie 2000 reclamanta a trecut în rezervă cu drept de retragere având vocaţie la pensie de serviciu, ocazie cu care în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, i s-au acordat 10 solde lunare nete.
Potrivit art. 31 alin. (1) Legea nr.138/1999, în vigoare de la 1 august 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
La data de 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare OG nr. 73/1999, care în art. 6 lit. f) prevede că sunt scutite de impozit sumele reprezentând ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie.
Art. 86 din OG nr. 73/1999, a abrogat prevederile art. 9 lit. c) referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Din interpretarea textelor menţionate, a rezultat că prevederea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind stabilirea ajutorului neimpozabil în raport de solda lunară brută contravine prevederilor art. 6 lit. f) din OG 73/1999, potrivit cărora sunt neimpozabile doar ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, considerente pentru care a fost abrogată prin art. 86 Ordonanţa Guvernului 73/1999 aliniat ultim, fiind o dispoziţie contrară prevederilor ordonanţei.
Instanţa a constatat că PenitenciarulOradea a stabilit corect ajutorul acordat reclamantei la trecere sa direct în retragere la 1 martie 2000.
Cu referire la acordarea ajutorului conform art. 31 alin. (2) Legea nr. 138/1999, potrivit textului cadrele militare în activitate trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzută de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile.
Acest drept s-a acordat doar cadrelor militare trecute în rezervă, condiţie neîndeplinită de reclamantă.
Întrucât i s-a acordat din eroare şi acest dreptprin ordinul de zi pe unitate de impunere nr. 148/1 august 2001 s-a dispus recuperareasumei încasată necuvenit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamant, criticând-o astfel:
- Legiuitorul a stabilit prin .OUG nr. 136/2000 aplicarea noului mod de impozitare pentru plăţile făcute, începând cu data de 1 ianuarie 2000, deşi actul normativ a intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000.
Impozitul pe venit are caracter global anual. În cursul anului de exerciţiu financiar modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pe întregul an, urmând ca după expirarea anului să se facă regularizarea prin compararea impozitului plătit cu cel global datorat, ţinându-se seama şi de eventualele venituri realizate din alte surse.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Referitor la impozitul reţinut conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, s-a avut în vedere:
- art. 6 pct. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit în sensul că ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă sunt scutite de impozit pe venit.
Ca atare ajutoarele pentru trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie se acordă în raport de solda lunară netă avută în luna schimbării poziţiei de activitate şi nu în raport de solda brută.
OUG nr. 136/2000 a definit baza de calcul a soldei lunare nete - respectiv din solda lunară brută din ultima lună de activitate, se scade o sumă prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Drepturile cu titlu de ajutor conform art. 31 alin. (1) Legea nr.138/1999, pentru reclamantă aşa cum a constatat instanţa de fond au fost calculate şi impozitate corect avându-se în vedere reglementările în vigoare la data trecerii direct în retragere.
Cu referire la ajutorul prevăzut la art. 31 alin. (2) Legea nr. 138/1999 şi anume două solde lunare brute neimpozabile este acordat numai cadrelor militare în activitate trecute în rezervă cu drept de pensie şi nu celor ce au trecut direct în retragere cazul reclamantei.
Cum acest drept i s-a acordat recurentei din eroare, situaţia a fost rezolvată prin Ordinul de zi pe unitate de impunere nr. 148/1 august 2001 privind recuperarea sumei încasate necuvenit.
Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 642/CA/2002 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2003. Contencios. Anulare Hotarâre. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1114/2003. Contencios. Anulare partiala Ordin... → |
|---|
