CSJ. Decizia nr. 1172/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1172/2003
Dosar nr. 4110/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 iunie 2000, SC C. SA Cluj Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Cluj şi Administraţia Financiară a municipiului Cluj, să se dispună:
- anularea deciziei nr. 897 din 14 iunie 2000, emisă de primul pârât, privind suma totală de 139.216.713 lei, care reprezintă venituri ilicite (120.659.500 lei), impozit pe profit (1.943.7000 lei), majorări de întârziere aferente (169.102 lei), T.V.A. (14.364.244 lei) şi majorări de întârziere aferente, 2.080.167 lei;
- anularea somaţiei nr. 481 din 17 ianuarie 2000, emisă în dosarul de executare silită nr. 24/2000;
- plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând, în esenţă, că sumele de bani stabilite în sarcina sa prin procesul-verbal de control financiar nr. 4442 din 16 decembrie 1999, nu sunt datorate şi acest lucru a fost demonstrat cu expertizele tehnice şi contabile efectuate în dosarul penal nr. 1/2000, la cererea organelor de cercetare penală.
Ca atare, sunt nelegale, şi formele de executare silită, efectuate în vederea recuperării acelor pretinse creanţe financiare.
Referitor la veniturile în sumă de 120.659.500 lei, reclamanta a precizat că ele sunt licite, rezultând din operaţiunile comerciale derulate în perioada supusă controlului, din partea comisarilor Gărzii financiare.
În consecinţă, a cerut exonerarea sa de obligaţia de virare la bugetul statului, a sumei respective.
Prin sentinţa civilă nr. 296 din 13 septembrie 2001, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că reclamanta a încălcat prevederile art. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi respectiv, ale pct. 68 din acelaşi act normativ, prin vânzarea unor sortimente şi cantităţi de uleiuri la preţuri inferioare celor de achiziţie. În acest mod, ea a realizat o diferenţă nefavorabilă, pe care a înregistrat-o apoi, nelegal, pe cheltuieli deductibile, ceea ce a condus la diminuarea impozitului pe profit.
Ulterior, agentul economic a efectuat şi alte operaţiuni nereale, deoarece mărfurile afirmativ vândute către SC T.C. SRL erau deja recepţionate pe bază de note de intrare-recepţie, la SC H. SA şi consumate în perioada 19 septembrie – 28 octombrie 1999.
Procedând în modul arătat, reclamanta a nesocotit dispoziţiile art. 2 din OG nr. 3/1992, astfel că pe lângă suma datorată cu titlu de T.V.A., urmează să suporte majorările de întârziere aferente.
În sfârşit, s-a motivat că deşi contestă măsurile dispuse prin actul de control şi invocă concluziile unor expertize extrajudiciare, cu prilejul soluţionării cauzei, reclamanta a declarat că nu înţelege să formuleze alte cereri în probaţiune.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către SC C. SA Cluj Napoca.
Recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât ea ignoră total constatările experţilor tehnici şi respectiv, controlul, desemnaţi în procesul penal. Că în realitate, s-a dovedit în acest proces că achiziţionarea şi aprovizionarea cu lubrifianţi s-a făcut cu respectarea normelor legale şi pentru acest considerent, parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a directorului general.
O concluzie similară se impunea în privinţa sumelor calculate cu titlu de T.V.A., de vreme ce prin raportul de expertiză s-a stabilit fără echivoc că operaţiunile de facturare şi colectare s-au efectuat în mod real şi cu respectarea legii.
În sfârşit, recurenta a susţinut că titlul executoriu emis în cauză, este nelegal, pentru că nu conţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care să facă posibilă executarea silită.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin Decizia nr. 897 din 14 iunie 2000, Ministerul Finanţelor Publice, sesizat cu plângere formulată de reclamanta SC C. SA Cluj Napoca a dispus înaintarea dosarului la instanţa de judecată competentă, pentru soluţionarea capătului de cerere, având ca obiect suma de 120.659.500 lei, reprezentând venituri ilicite.
Cum deja s-a arătat, prin acţiunea introdus, reclamanta a contestat legalitatea actului administrativ jurisdicţional şi sub acest aspect, solicitând să fie exonerată de obligaţia virării la bugetul de stat, a sumei respective.
Rezultă, deci, că în mod greşit curtea de apel a considerat că pentru suma de 120.659.500 lei nu s-a formulat un capăt de cerere distinct şi în consecinţă, prin hotărâre nu s-a pronunţat în nici un fel asupra pretenţiei reclamantei.
Pe de altă parte, constatările favorabile ale experţilor tehnici D.M., C.V. şi cele ale experţilor financiar–contabili, I.I. şi E.C., invocate de societatea comercială în apărare, au fost înlăturate, cu motivarea că rapoartele de expertiză au caracterul unor probe extrajudiciare.
Dar, concluziile acestor experţi au stat la baza soluţiei parchetului, de scoatere de sub urmărire penală a salariaţilor societăţii implicaţi, astfel cum rezultă din adresa nr. 43/P/2000 din 19 aprilie 2001, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nu a fost cerută de instanţă, aşa cum nu s-a analizat nici excepţia de necompetenţă materială a acesteia, în soluţionarea ultimului capăt de cerere, referitor la somaţia de plată nr. 481 din 13 martie 2000.
Excepţia de procedură a fost ridicată de organele financiare, prin întâmpinare.
Fiind de ordine publică, ea trebuia examinată şi soluţionată de instanţă, prin hotărâre.
Este evident că neprocedând în modul arătat, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, care nu se fundamentează pe un material probatoriu.suficient şi convingător.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a tuturor capetelor de cerere formulate prin acţiunea reclamantei. se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei. cu trimiterea cauzei spre rejudecare. la aceiaşi curte de apel.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va trebui să ţină seama de inexistenţa unei decizii de soluţionare în fond a Ministerului Finanţelor Publice, în privinţa creanţei bugetare de 120.659.500 lei, precum şi de necesitatea suplimentării probelor cu înscrisuri şi o expertiză tehnică contabilă care să fie efectuată cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi nemijlocirii consacrate de Codul de procedură civilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SA Cluj Napoca, împotriva sentinţei nr. 296 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 117/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1174/2003. Contencios. Anulare ordin M.F. Recurs → |
|---|
