CSJ. Decizia nr. 1186/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1186/2003
Dosar nr. 2777/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 27 din 18 iulie 2001, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bistriţia Năsăud a admis contestaţia lui S.T., pădurar la cantonul silvic nr. 14 Tomnatic şi a anulat Decizia de imputare nr. 131 din 15 iunie 1999, emisă de Direcţia Silvică Bistriţa Năsăud, pentru suma de 57.091.000 lei, precum şi angajamentul de plată semnat de acesta la 26 aprilie 1999, pentru suma de 34.156.590 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate fondului forestier, prin tăierea ilegală a unor arbori.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 498 din 18 octombrie 2001, a respins recursul jurisdicţional declarat în cauză de Direcţia Silvică Bistriţa Năsăud. De asemenea, a obligat pe recurentă să plătească intimatului S.T., suma de 330.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, aceiaşi direcţie silvică judeţeană.
Prin Decizia nr. 2126 din 7 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a anulat recursul, ca netimbrat.
La data de 4 noiembrie 2002, Direcţia Silvică Bistriţa Năsăud a formulat contestaţie în anulare impotriva deciziei mai sus menţionate, susţinând că în realitate, ea a depus în dosarul de recurs, dovada achitării timbrului judiciar, precum şi a taxei judiciare de timbru pentru termenul stabilit în vederea judecării recursului.
Afirmaţia este corespunzătoare adevărului deoarece la dosar a fost anexată adresa nr. 415 din 8 aprilie 2002, prin care recurenta comunica instanţei, foaia de vărsământ nr. 3347105 din 4 aprilie 2002 şi timbrul judiciar în valoare de 1.500 lei.
Originalul foii de vărsământ atestă la rândul său, plata de către recurentă, a taxei judiciare de timbru în valoare de 150.000 lei.
Rezultă, deci, că numai datorită unei erori materiale evidente, instanţa de recurs a reţinut că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală privitoare la taxa judiciară de timbru şi la timbrul judiciar, cu consecinţa anulării recursului, ca netimbrat.
Faţă de considerentele expuse şi în baza art. 318 şi 320 C. proc. civ., urmează a se admite contestaţia în anulare.
Totodată, se va dispune desfiinţarea deciziei atacate.
Cât priveşte recursul declarat de Direcţia Silvică Bistriţa Năsăud împotriva hotărârilor pronunţate de organele Curţii de Conturi, se apreciază că el este admisibil, dar în sensul motivelor ce vor fi expuse în continuare.
Cum deja s-a arătat, obiectul contestaţiei formulată de S.T., la data de 13 iulie 1999, îl formează Decizia de imputare nr. 131 din 15 iunie 1999, emisă de Direcţia Silvică Bistriţa, pentru suma de 57.091.000 şi angajamentul de plată semnat de contestator la data de 26 aprilie 1999, pentru suma de 34.196.590 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos lipsă din gestiunea cantonului silvic Tomnatic.
Angajarea răspunderii materiale a pădurarului s-a făcut ca urmare a unor controale efectuate de salariaţi ai unităţii, ale căror rezultate au fost consemnate în actele indicate în Decizia de imputare şi angajamentul de plată.
Se constată, prin urmare, că pretinsele prejudicii produse în patrimoniul direcţiei silvice nu au fost stabilite ca efect al controlului din partea organelor Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
Ca atare, în mod greşit s-a apreciat că, Colegiul jurisdicţional Bistriţa Năsăud este competent să judece, în primă instanţă, contestaţia, conform art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit normele legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată s-a pronunţat asupra fondului cauzei, prin respingerea recursului jurisdicţional, ca nefondat.
Tinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a fi casate ambele acte administrativ-jurisdicţionale, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia conflicte de muncă.
Văzând şi dispoziţiile art. 174 lit. a) C. muncii, atunci în vigoare, art. 2 pct. 1 lit. b1), art. 158 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de Direcţia Silvică Bistriţa Năsăud, împotriva deciziei nr. 2126 din 7 iunie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Desfiinţează Decizia atacată şi admite recursul declarat de Direcţia Silvică Bistriţa Năsăud, împotriva deciziei nr. 498 din 18 octombrie 2001, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, precum şi a sentinţei nr. 27/2001, a Colegiului jurisdicţional Bistriţa, pe care le desfiinţează.
Trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 118/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 119/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
