CSJ. Decizia nr. 119/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 119/2003
Dosar nr. 1752/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2001, reclamantul M.G. a contestat Decizia de imputare nr. 536 din 2 aprilie 2001, emisă de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Târgovişte, prin care i-a fost imputată suma de 121.569.563 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 253,978 mc material lemnos, nejustificat.
Prin contestaţie, petiţionarul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice silvice, care să constate valoarea corectă a lipsurilor.
Considerând concludente pentru elucidarea cauzei, cele două expertize efectuate, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 95 din 11 decembrie 2001, a admis în parte contestaţia formulată de M.G., anulând în parte Decizia de imputaţie nr. 536 din 2 aprilie, menţinând-o pentru suma de 12.554.930 lei şi a obligat Direcţia Silvică Târgovişte, la plata sumei de 1.000.000, lei cheltuieli de judecată.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că prejudiciul nejustificat de reclamant este de 12.554.930 lei, reprezentând 41,780 mc material lemnos.
Nemulţumiţi de această sentinţă, au declarat recurs jurisdicţional M.G. şi Direcţia Silvică Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului jurisdicţional declarat de M.G., s-a arătat că instanţa nu a ţinut cont de concluziile formulate de cea de a doua expertiză, care a stabilit că prejudiciul cauzat este de 6.989.108 lei, în care s-a inclus şi T.V.A.
De asemenea, sentinţa a fost criticată privitor la modul de acordare a cheltuielilor de judecată, care trebuiau acordate în procent de 94% din sumele pe care le-a cheltuit cu expertiza şi onorariu de avocat.
Prin recursul jurisdicional declarat de Direcţia Silvică s-a arătat că instanţa nu a ţinut seama de actele care au stat la baza emiterii deciziei de imputaţie, că prejudiciul real, efectiv, cert şi actual este de 121.569.565 lei.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 209 din 14 mai 2002, a respins cererea de suspendare formulată de Direcţia Silvică Dâmboviţa şi a admis recursul jurisdicţional declarat de aceeaşi recurentă, a modificat sentinţa recurată, în sensul că a majorat suma pentru care Decizia de imputare nr. 536 din 2 aprilie 2001, emisă de Direcţia Silvică Dâmboviţa, a fost menţinută de la 12.554.930 lei, la suma de 18.610.083 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul jurisdicţional declarat de recurentul-contestator M.G.
La data de 15 martie 2002, recurenta-intimată Direcţia Silvică Dâmboviţa a solicitat suspendarea judecării cauzei, conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 69 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, deoarece prin adresa nr. 203 din 28 ianuarie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a făcut cunoscut că se fac cercetări penale în legătură cu cauza, formându-se în acest sens, dosarul nr. 2511/P/2001.
Deliberând asupra cererii de suspendare a judecării cauzei, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins cererea de suspendare.
Procurorul s-a sesizat din oficiu pentru infracţiunile de fals săvârşite de pădurarul M.G., care a încheiat procesele-verbale de constatare nr. 818 şi nr. 819 din 16 februarie 2001 şi procesele-verbale de constatare nr. 771 şi nr. 738 din 14 februarie 2001.
Din cuprinsul celor patru procese-verbale rezultă că au fost consemnate contravenţiile săvârşite prin tăierea unor arbori din UA 52 şi UA 53, care fac obiectul judecăţii contestaţiei la Decizia nr. 494/2001, emisă de Direcţia Silvică Dâmboviţa.
Asupra recursului declarat de M.G., instanţa a reţinut că prin expertiza efectuată de expertul P.P., s-a constatat o lipsă de 4,5 mc lemn de foc, în valoare de 119.000 lei. Alături de această lipsă expertul a reţinut că au mai existat lipsuri la cioate. al căror volum era de 37.480 mc. însumând 391 cioate nejustificate.
Curtea de Conturi a constatat că punctul de vedere exprimat de prima instanţă este corect; scăderea cantităţii de 13.012 mc reprezentând volumul cioatelor cu dimensiuni de la 8-20 cm, constatate la trupul Lucieri, nu s-a dovedit a fi sustrase, expertul având o probabilitate de sustragere, iar nu o certitudine.
Privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, recursul s-a apreciat ca fiind neîntemeiat, deoarece în cauză au fost efectuate două expertize, suportate fiecare de câte o parte, iar cu privire la onorariul achitat de recurentul-constatator, de 1.500.000 lei, apărătorului său, instanţa a obligat unitatea intimată să suporte 1.000.000 lei, sumă de reprezenta o corectă apreciere.
Curtea de Conturi a reţinut că recursul jurisdicţional declarat de Direcţia Silvică Dâmboviţa nu este întemeiat, deoarece nu au fost formulate critici, de natură a verifica faptul că sunt sau nu întemeiate.
Totuşi, din oficiu, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a constatat că la stabilirea prejudiciului final expertul, a avut în vedere, şi cele două procese-verbale nr. 818 şi nr. 819 din 16 februarie 2001, care vizează UA 52, în condiţiile în care controlul ce a privit această suprafaţă, s-a finalizat prin emiterea deciziei de imputare nr. 494/2001, ce constituie obiectul dosarului nr. 53/2001, aflat pe rolul Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa.
Ca atare, în mod greşit contravaloarea acestor procese-verbale, reprezentând suma de 6.055.153 lei, a fost dedusă din valoarea imputată prin Decizia nr. 536/2001, emisă de Direcţia Silvică Dâmboviţa.
Împotriva sentinţei sus-menţionată a declarat recurs M.G., arătând, în esenţă, că instanţa în mod greşit, a hotărât ca valoarea proceselor verbale de contravenţie silvică, care poartă numerele 818 – 819 să fie adăugate la valoarea imputată, deoarece aceste procese-verbale nu privesc pe numiţii V.I. şi I.V., deşi poartă acelaşi număr de înregistrare, privesc de G.M., care a tăiat din parcela nr. 9 şi UP III Zăvoi Dâmboviţa.
Recurentul M.G. se consideră nedreptăţit, şi în ce priveşte obligaţia de a suporta o parte din cheltuielile de judecată, atâta timp, cât Comisia de Control i-a imputat pe nedrept cantitatea de 254 mc masă lemnoasă, situaţie în care cheltuielile de judecată trebuiau suportate de organul de control.
Examinând sentinţa, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Contestatorul M.G. a fost încadrat în funcţia de pădurar la Direcţia Silvică Dâmboviţa - Ocolul Silvic Târgovişte, în luna septembrie 1998, în cadrul Cantonului 26 Ciurari, cu o suprafaţă de 302,90 ha.
Cu ocazia unui control parţial în cadrul cantonului 26 Ciurari, s-a constatat un număr de 254 cioate provenite din tăieri ilegale de arbori, în volum de 63,315 mc.
Din acest volum, pădurarul a justificat cu două procese-verbale de contravenţie, un volum de 8,612 mc; diferenţa de 54.703 mc considerată nejustificată, a fost imputată de Direcţia Silvică Dâmboviţa, prin Decizia nr. 494/2001.
În urma unui control ulterior ce a fost finalizat la 15 martie 2001, s-a constatat că păduraru M.G. nu a putut justifica un volum de 253.078 mc material lemnos, cu o valoare de 121.569.565 lei, motiv pentru care s-a emis Decizia de imputare nr. 536 din 2 aprilie 2001, a Direcţiei Silvice Dâmboviţa.
În vederea stabilirii situaţiei de fapt, instanţa a dispus efectuarea a două expertize tehnco-judiciare.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a constatat că în stabilirea prejudiciului final s-a avut în vedere procesele-verbale de contravenţie nr. 818 şi nr. 819 din 16 februarie 2001, emise pe numele lui V.I. şi I.V., care vizează UA 52 şi trebuia avute la stabilirea prejudiciului, ce face obiectul deciziei de imputare nr. 494/2001.
Recurentul M.G. susţine că au existat alte două procese-verbale de contravenţie, cu nr. 818 şi nr. 819, ce trebuie avute în vedere la stabilirea prejudiciului ce formează obiectul deciziei de imputaţie nr. 536/2001 şi care au fost emise pe nume lui M.G.
La dosarul cauzei au fost depuse procesul-verbal de contravenţie silvică nr. 818 din 16 februarie 2001, ce a fost întocmit pe numele lui I.V., pentru că a tăiat cu motofierăstrăul, un număr de 13 arbori din UA 52 şi procesul-verbal de contravenţie silvică nr. 819 din 16 februarie 2001, ce a fost întocmit pe numele lui V.I., care a tăiat 13 arbori din UA 52.
Din materialul probator nu rezultă că aceeaşi cantitate de lemne a fost sustrasă de G.M.e din parcela 9 şi UP III Zăvoi Dâmboviţa, iar fapta să fi fost consemnată în două procese-verbale de contravenţie silvică care să poarte numerele 818 şi 819.
Aşa fiind, se reţine că hotărârea secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, prin care s-a constatat că în mod greşit s-a dedus contravaloarea acestor procese-verbale din Decizia Direcţiei Silvice Dâmboviţa nr. 536/2001, este legală şi temeinică.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Având în vedere că recurentul se face vinovat de nejustificarea unor cantităţi de masă lemnoasă, cu consecinţa menţinerii parţiale a deciziei de imputare, se constată că instanţele au aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., obligând Direcţia Silvică Dâmboviţa, la plata sumei de 1.000.000 lei.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se că Decizia atacată cu prezentul recurs, este legală şi temenică, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva deciziei nr. 209 din 14 mai 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 1186/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | CSJ. Decizia nr. 1194/2003. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
