CSJ. Decizia nr. 1318/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1318/2003
Dosar nr. 2885/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 200
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 iulie 2002, reclamantul P.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 55 din 12 iunie 2002, prin care Comisia constituită în baza OG nr. 105/1999, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a admis faptul că persoanele din Ardealul de Nord cedat, nu au beneficiat imediat de actul de la 23 august 1944, Satu Mare şi Carei, fiind eliberate abia în luna octombrie 1944.
Întrucât a fost supus persecuţiilor autorităţilor hortyste, în mod eronat s-a apreciat că nu este îndreptăţit la recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 476 din 23 septembrie 2002, a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat în parte actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, pentru perioada 5 martie 1944 – 1 noiembrie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu se poate prevala de normele juridice invocate, întrucât prin adresa nr. 1026/2002 se arată că persoana, în situaţia reclamantului, beneficiază de indemnizaţie, numai pe perioada 6 septembrie 1940 – 1 septembrie 1944.
Recursul este nefondat.
Prin HG nr. 127/2002 au fost aprobate Normele de aplicare a OG nr. 105/1999.
Prevederile art. 2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanţei, şi în ceea ce priveşte persoanele refugiate pentru motive etnice, categorii în care se încadrează şi reclamantul intimat.
Potrivit art. 2 din Norme, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliu în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă, aşadar, că prin noua reglementare, în noţiunea de persoană strămutată în altă localitate, au fost incluse şi persoanele, care, la fel ca reclamantul, s-au refugiat din Ardealul de Nord, din motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincţie între cetăţenii români care au fost victime ale unor acte de persecuţie din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de de la 6 septembrie 1940, şi a altor autorităţi, cum este cazul celor de ocupaţie străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.
În cazul în speţă, reclamantul a făcut dovada cu acte şi martori, că în perioada 5 martie 1944 – 1 noiembrie 1944, s-a aflat pe teritoriul cedat Ungariei hortyste din motive etnice, fiind privat de libertate în locuri de detenţie.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, se va respinge ca nefundat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 476/CA/2002 - P din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1317/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 132/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
