ICCJ. Decizia nr. 132/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.132
Dosar nr.2959/2003
Şedinţa publică din20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iunie 2003 U.O.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor să se dispună anularea hotărârii nr.6068 din 30 mai 2003, prin care comisia constituită pentru aplicarea OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive politice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din Municipiul Oradea,unde domiciliau, la Arad. Că, deşi a făcut dovada naşterii în această din urmă localitate, în timpul refugiului părinţilor, pârâta i-a respins cererea pentru considerente ce nu se sprijină pe dispoziţiile legale în vigoare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.274/CA din 30 iunie 2003 a admis acţiuneaastfel cum a fost formulată.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că din interpretarea prevederilor art. 1 lit. c al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiate şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor, dobândind acelaşi statut şi devenind, la rândul lor, refugiaţi în statul primitor .
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta asusţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, deoarece strămutarea în altă localitate decât aceea de domiciliu este o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă să existe la data strămutării şi să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată.
Că, legislaţia română în vigoare nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici capacitatea de exerciţiu fătului conceput, singura excepţie fiind aceea în care fătul s-a născut viu, pentru a i se deschide dreptul de succesiune.
Critica nu este întemeiată .
Cu actele de stare civilă, legitimaţia de refugiat nr. 1353 şi declaraţiile autentice ale martorilor, reclamantul a făcut dovada naşterii la data de 23 mai 1944 în municipiul Arad, în timpul refugiului părinţilor săi din Oradea, determinat de ocuparea Ardealului de Nord de către trupele hortiste.
Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 şi luna septembrie 1945.
Curtea de Apel Oradea a reţinut în mod judicios această stare de fapt, ca şi concluzia că Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuţi în refugiu de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c, devreme ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinţii, aceleaşi privaţiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu.
Ţinând seama de aceste considerente, precum şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate chiar din oficiu, conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 274/CA din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1318/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1320/2003. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
