ICCJ. Decizia nr. 133/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞIDE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.133
Dosar nr.2960/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 iunie 2003 reclamantaZ.M. asolicitat anularea hotărârii nr.4960/2003 emisă deCasa Judeţeană de Pensii Bihorşi obligarea pârâtei să recunoascăreclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000 fiind persoană născută în timpul refugiului părinţilor săi, la 20 august 1943 în comuna Sărand judeţul Bihor.
Prin sentinţa civilă nr.272/2003 a Curţii de Apel Oradea-Secţia comercială şi decontencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenpârâta susţinând cănusuntîntrunite cerinţele art.1 lit.c.) din Legea nr.189/2000, deoarece reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor. S-a mai arătat că legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoareafătului conceput, decâtîn situaţia recunoaşterii dreptului lamoştenire.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursuluiformulat în lumina dispoziţiilor art.304 pct.9 C.proc.civ. Curtea constată că sentinţa este legală şitemeinică.
Potrivit dispoziţiilor art.1 lit.c) din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile conferite deacest act normativ persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin HG nr.127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu.Traiul în refugiu a avutconsecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 20 august 1943 în localitatea Sărand, judeţul Bihor, unde au fost evacuaţi părinţii săi în urma Diktatului de la Viena,curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.189/2000.
Susţinerea recurentei în sensul că legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoareafătului conceput, nu poate fi primită.
In principiu, capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe de la data naşterii. Art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954 prevede o excepţie, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosinţă de la concepţie, aceasta în situaţia în care este vorba despre drepturi şi copilulse naşteviu. Textul nu are o referire expresă la dreptul la moştenire, astfel cum în mod eronat a susţinut recurenta.
Pentruconsiderentele expuserecursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistândmotive de casare de ordine publică a sentinţei în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin.2 din C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deCasa Judeţeană de Pensii Bihor împotrivasentinţei nr.272/CA din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea –Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1328/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1336/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
