CSJ. Decizia nr. 1336/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1336/2003
Dosar nr. 3043/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4681/2002, reclamantul C.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în timpul refugiului familiei sale.
Prin sentinţa nr. 419 din 10octombrie 2002 s-a admis acţiunea, s-a dispus anularea hotărârii nr. 905 din 9 iulie 2002, emisă de pârâtă şi a fost obligată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi Legea nr. 367/2001, începând cu data de 1 iunie 2002, pentru perioada 7 martie 1944 - 15 octombrie 1944.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamantul s-a născut la data de 7 martie 1944, în localitatea Poiana Turda. S-a dovedit faptul că părinţii săi au fost refugiaţi din motive etnice, aflându-se în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Reclamantul, deşi născut în perioada refugiului, beneficiază de aceleaşi drepturi, de la data naşterii, la data încetării refugiului, întrucât dispoziţiile aplicabile acestei situaţii nu disting cu privire la persoanele născute în refugiu, considerente de echitate ce impun aplicarea unui tratament egal pentru toţi cetăţenii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Noţiunea de strămutat presupune conform art. 2 HG nr. 127/2002, ca persoana să-şi schimbe domiciliul, situaţie ce nu putea avea loc, dacă aceasta nu era născută.
Art. 100 C. fam., ca şi art. 14 din Decretul nr. 31/1954, deşi citate de instanţa de fond, nu au incidenţa în cauză.
Normele legale privind strămutarea stabilesc limitativ categoriile de persoane, beneficiare a drepturilor solicitate; reclamantul nu se încadrează în dispoziţiile legii.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Faptul că în momentul strămutării, reclamantul nu era născut şi ca atare, logic, nu avea un domiciliu, nu-l poate priva de drepturile acordate celor strămutaţi, domiciliul său fiind cel al părinţilor, din momentul naşterii în localitatea de strămutare.
Instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe considerente de echitate, ca şi faptul că legea de acordare a drepturilor celor strămutaţi nu distinge cu privire la cei născuţi ulterior, textele menţionate venind în sprijinul argumentării vocaţiei la beneficiul legii.
Este adevărat că sunt stabilite anumite categorii de persoane ce pot beneficia de drepturile solicitate, însă aşa cum s-a arătat mai sus, reclamantul face parte dintre acestea.
Faţă de considerentele expuse, sentinţa fiind legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 419 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 133/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1337/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
