CSJ. Decizia nr. 1328/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1328/2003
Dosar nr. 1293/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată reclamanta SC F.D.I. SRL Arad, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Finanţelor Publice a municipiului Arad – fostă Administraţie Financiară a municipiului Arad – anularea procesului verbal de control nr. 77.636/27.10.2000, a deciziei nr. 806/30 mai 2001 a Ministerului Finanţelor Publice referitoare la obligaţia de a plăti impozit pe profit, majorări de întârziere pentru neplata la termen a T.V.A. şi majorări de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe salarii, precum şi restituirea sumei de 597.332.884 lei reprezentând debitele mai sus-menţionate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că procesul verbal încheiat de Administraţia Financiară se situează în afara cadrului legislativ privind efectuarea controlului fiscal (se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Chiar dacă primul proces verbal de control a fost desfiinţat în cadrul procedurii prealabile administrative, acest lucru nu dădea dreptul organului de control să efectueze o nouă verificare a aceleiaşi perioade.
Prin sentinţa nr. 27 din 12 februarie 2002 s-a admis acţiunea în parte acţiunea, s-a anulat procesul verbal nr. 7736/2000 al Administraţiei Financiare a municipiului Arad, hotărârea nr. 56 din 14 decembrie 2000 emisă de aceeaşi pârâtă şi Decizia nr. 806/30 mai 2001 a Ministerului Finanţelor cu referire la obligarea reclamantei la plata sumei de 217.463.893 lei impozit pe profit şi 288.983.352 lei majorări de întârziere aferente către bugetul de stat, obligând pârâţii să-i restituie aceste sume au mai fost obligaţi pârâţii la 18.100.530 lei cheltuieli de judecată reclamantei. Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Prin Decizia nr. 806/30 mai 2001 a Ministerului Finanţelor Publice s-a respins contestaţia reclamantei ca neîntemeiată pentru suma de 506.447.245 lei impozit pe profit şi majorări de întârziere.
Prin aceeaşi decizie Ministerul Finanţelor Publice a dispus desfiinţarea capitalului referitor la majorările de întârziere aferente impozitului pe salarii pe luna iunie 1999, din procesul verbal contestat şi a dispus ca o nouă echipă de control să recalculeze şi să încheie un nou act de control.
S-a constatat că la data judecării în contencios administrativ exista un singur proces-verbal de control încheiat la 27 octombrie 2000 cu nr. 77636 fiind singurul titlu de creanţă fiscală.
Cu referire la suma de 217.463.893 lei impozit pe profit şi majorările de întârziere aferente de 299.983.352 lei, instanţa a constatat că nu sunt datorate – în cauză fiind efectuată şi o expertiză financiar - contabilă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Curtea de Apel Timişoara, D.G.F.P. a judeţului Arad şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a criticat sentinţa astfel.
Faţă de reglementările legale se constată că reclamanta F.A. a importat bunuri destinate majorării capitalului social al societăţii comerciale în care este unic asociat, operaţiunea pentru care a beneficiat de facilităţile prevăzute la art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997, facilităţi de care nu poate beneficia şi SC F.D.I. SRL Arad, pentru că, în această situaţie, nu are, ca persoană juridică calitatea de investitor.
În consecinţă, SC F.D.I. SRL nu poate beneficia de facilităţile prevăzute de art. 13 lit. c) alin. (2) din actul normativ, care precizează că investitorii beneficiază de deducerea din profitul impozabil aferent exerciţiului financiar, a unei cote de 20% din preţul de achiziţie a echipamentelor tehnologice – maşini şi unelte – ce constituie active amortizabile achiziţionate în cursul respectivului exerciţiu financiar, acest simulent fiscal fiind acordat în directa corelaţie cu bunurile de acelaşi gen achiziţionate din import sau de pe piaţa internă pentru care (în situaţia bunurilor importate) se acordă şi facilităţile prevăzute la art. 13 lit. b).
Atunci când asemenea achiziţii de bunuri se fac din resursele proprii ale societăţii comerciale sau din resurse atrase ori împrumutate ale agentului economic, pe lângă facilităţile prevăzute de art. 13 lit. b) din ordonanţă, beneficiază şi de stimulente fiscale, putându-se opta pentru una din formele prevăzute de art. 13 lit. c).
Conform alin. (1) al art. 12 din OUG nr. 92/1997 „orice investiţie efectuată potrivit prezente ordonanţe de urgenţă, beneficiază de facilităţi vamale şi fiscale prevăzute în prezentul capitol".
În speţă SC F.D.I. SRL Arad nu a efectuat nici o cheltuială de natură investiţională, nu are calitate de investitor, fiind exclusă acordarea facilităţilor pentru investitori.
În mod legal organele de control au stabilit că societatea nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 13 lit. c) alin. (2) din ordonanţă, importul respectiv fiind făcut în nume propriu de asociată şi nu de către societate, astfel că în mod legal au reîntregit profitul agentului economic şi au recalculat impozitul pe profit datorat (Anexa 4 din actul de control), astfel că societatea datorează suma de 217.463.893 lei impozit pe profit şi 288.983.352 lei majorări de întârziere.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice prin reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, a criticat sentinţa astfel:
În procedura prealabilă administrativă nu s-a solicitat de către agentul economic restituirea sumei de 597.332.884 lei, nu s-a dovedit că suma s-ar fi achitat la bugetul de stat, astfel că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în faza procedurii prealabile administrative.
Prin procesul-verbal de control al Administraţiei Financiare a municipiului Arad, s-a reţinut că F.A., persoană fizică în 1998 a achiziţionat din import, în nume propriu maşini şi utilaje pe care le-a adus ca aport în natură la capitalul reclamantei, beneficiind conform prevederilor art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997 de scutirea de la plata taxelor vamale şi T.V.A.
Deşi reclamanta intimată SC F.D.I. SRL, persoană juridică, nu avea calitatea de investitor pentru aceste bunuri, a calculat şi dedus din profitul impozabil 20% din preţul de achiziţie, cu toate că nu a efectuat nici o cheltuială de natură investiţională şi că potrivit legii de această facilităţile beneficiază numai investitorii - art. 13 lit. c).
În mod legal organele de control au stabilit că pentru aceste operaţiuni societatea nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute de ordonanţa citată.
Cu privire la scutirea de impozit la profitul reinvestit aferent unor utilaje aduse ca aport la capital de către asociat, se constată că în perioada 1 ianuarie 1999 - 7 martie 1999 investiţia realizată s-a finanţat exclusiv din resursele proprii ale asociatului unic şi nu din cele ale societăţii comerciale.
Conform art. 13 lit. f) OUG nr. 92/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 241/1998, aportul adus în natură la capitalul social, de către asociata F.A. în 1999, nu constituie profit reinvestit.
Administraţia Finanţelor Publice a declarat recurs cu specificarea că sunt de acord şi se raliază motivelor de recurs formulate de D.G.F.P. Arad.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Cu referire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru bunurile importate de reclamanta F.A., destinate majorării capitalului social al societăţii comerciale în care este unic asociat, operaţiunea a beneficiat de facilităţile prevăzute de art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997, însă SC F.D.I.SRL Arad nu putea beneficia, întrucât la data importurilor ca persoană juridică nu avea calitatea de investitor şi nu a făcut nici o cheltuială în acest sens, astfel că în mod legal organele de control financiar au stabilit că societatea nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute de art. 13 lit. c) alin. (2) din OUG nr. 92/1997, astfel că în mod corect s-a reîntregit profitul agentului economic şi s-a recalculat impozitul pe profit datorat (Anexa 4 din actul de control), fiind bine stabilită în sarcina societăţii suma de plată 217.463.893 lei impozit pe profit şi 288.983.352 lei majorări de întârziere.
Recursul pentru considerentele expuse este fondat, se va admite ca atare, se va casa sentinţa şi în fond se va respinge acţiunea reclamantei ca nefondată.
În ceea ce priveşte recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice prin reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice constată:
Prin acţiunea înregistrată la 1597/CA/2001, reclamanta SC F.D.I. SRL Arad a solicitat şi restituirea sumei de 597.332.884 lei debite nedatorate vizând impozite şi majorări, care nu a format obiect de contestare în procedura prealabilă administrativă, astfel că nici instanţa de contencios administrativ nu putea soluţiona cauza sub acest aspect.
Celelalte motive de recurs fiind similare cu cele invocate de Parchet ca şi cele din recursul Administraţiei Finanţelor Publice Arad, pentru considerentele expuse, se vor admite cu casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. a judeţului Arad şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad împotriva sentinţei nr. 27 din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantei SC F.D.I. SRL Arad.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1326/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 133/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
