CSJ. Decizia nr. 1389/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1389/2003
Dosar nr. 644/2000
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 iulie 1999 la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, sub nr. 6541 reclamanta Societatea Agricolă A. Cizieni a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi D.G.F.P.C.F.S. Olt anularea procesului-verbal de control din 28 noiembrie 1998 şi Decizia nr. 1386/1999, ca nelegale.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că în mod greşit organele de control financiar au reţinut că datorează la bugetul statului suma de 790.027.432 lei, reprezentând impozit pe dividende, impozit pe profit şi majorări de întârziere întrucât produsele agricole pe care membrii asociaţi le-au primit sau contravalorii acestora nu constituie profit.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 484 pronunţată la 22 octombrie 1999, a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea Agricolă A. Cizieni, a anulat procesul-verbal de control din 20 noiembrie 1998 al D.G.F.P.C.F.S. Olt şi Decizia nr. 1386/1999 a Ministerului Finanţelor şi a exonerat-o de plata sumei de 790.027.432 lei, reprezentând impozit pe dividende, profit şi majorări de întârziere.
A dispus restituirea taxei de timbru în procedura prealabilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a înfiinţat ca persoană juridică în temeiul Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole, că nu are caracter comercial, aspect ce rezultă şi din statutul acesteia, în care se menţionează că pământul şi celelalte bunuri aduse ca aport social rămân în proprietatea privată a asociaţilor.
Faţă de natura juridică a societăţii, organele de control financiar au procedat greşit când au reţinut că produsele repartizate membrilor asociaţi se asimilează dividendelor plătite asociaţilor sau acţionarilor din cadrul societăţilor comerciale.
Instanţa a mai reţinut că produsele respective se cuvin membrilor asociaţi pentru pământurile sau alte bunuri proprietatea lor, că dacă nu ar fi fost asociaţi, era scutiţi prin lege de plata impozitului, chiar şi asupra terenului, precum şi pentru produsele pe care le obţin.
În acest context, în mod întemeiat, societatea a scăzut din venituri produsele repartizate, calculând profitul obţinut pentru care a virat impozitul la bugetul de stat, aspect reţinut şi de expertiza efectuată în cauză.
În ce priveşte impozitul pe dividende, instanţa a reţinut că pentru produsele distribuite acesta nu se datorează, acestea neavând caracterul de dividend.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Olt.
În motivarea recursului s-a susţinut că potrivit art. 1 din OG nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, orice distribuire de bani sau în natură, în favoarea acţionarilor sau asociaţilor constituie dividende, iar acestea se impozitează şi că, în mod greşit, intimata, a diminuat baza de impozitare cu aceste sume acordate asociaţilor.
În legătură cu suma de 436.822.257 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere stabilite pe anul 1997, intimata nu a respectat Legea nr. 105/1997, contestând această sumă direct la Direcţia Teritorială, sărind peste o cale de atac.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, Curtea urmează să constate că instanţa de fond a analizat corect acest aspect, reţinând că intimata s-a constituit în baza Legii nr. 36/1991, fiind o societate de tip privat care are ca obiect de activitate exploatarea în comun a pământului, acesta rămânând în proprietatea celor care le-a adus în societate.
Potrivit art. 5 din această lege, societatea agricolă nu are caracter comercial, fiind diferită de societatea comercială, care este reglementată de Legea nr. 31/1991.
Art. 6 din aceeaşi lege stabileşte că pământul este adus de membrii asociaţi în folosinţa societăţii şi că aceştia păstrează dreptul de proprietate asupra terenului, spre deosebire de societatea comercială în cadrul căreia bunurile care formează aportul la capitalul social, devin proprietatea societăţii, iar persoanele care le-au aportat, îşi pierd dreptul de proprietate.
Nefăcând această distincţie, organul de control financiar a procedat greşit când a considerat că produsele repartizate membrilor asociaţi, se asimilează dividendelor plătite asociaţilor sau acţionarilor din cadrul societăţilor comerciale.
În legătură cu celălalt motiv invocat, Curtea urmează să reţină că intimata a contestat procesul-verbal de control în integralitatea sa, că s-a plătit taxa de timbru corespunzătoare pentru întreaga sumă, inclusiv pentru impozitul pe profit, astfel că şi sub acest aspect hotărârea este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt împotriva sentinţei nr. 484 din 22 octombrie 1999 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1380/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 139/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
