CSJ. Decizia nr. 1390/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1390/2003
Dosar nr. 1601/2001
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 martie 2001, la Curtea de Apel Târgu Mureş, Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Mureş a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 35 din 12 februarie 2001, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a menţinut obligaţia de plată a SC A. SRL, numai pentru suma de 22.425.955 lei şi cu plata majorărilor aferente acestei sume, începând de la 27 septembrie 2000, şi până la plata acestei sume.
Recurenta a cerut introducerea în cauză a D.G.F.C.P.S. Mureş şi a Ministerului de Finanţe, ca urmare a aparţiei OG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001 (M. Of. nr. 388/16.07.2001), prin care activitatea privind Fondul Naţional de Solidaritate, inclusiv debitele şi dosarele juridice, au fost predate celor, a căror introducere în cauză se cere.
De altfel, Ministerul Finanţelor Publice a şi formulat o cerere în acest sens la Curtea Supremă de Justiţie.
Sentinţa a mai fost atcată şi de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la 16 aprilie 2002, care a solicitat casarea sentinţei nr. 35 din 12 decembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
În motivarea recursului s-a susţinut că Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale nu are calitate procesuală în cauză, calitatea având-o Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Mureş, care a şi încheiat procesul-verbal de control nr. 1 din 19 septembrie 2000.
A mai precizat recurentul că potrivit OUG nr. 32/2001, activitatea de urmărire şi încasare a sumelor datorate Fondului Naţional de Solidaritate, a trecut în competenţa Ministerului Finanţelor Publice.
În acest sens, s-a ataşat Protocolul-cadru încheiat între Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.
S-a solicitat trimiterea cauzei la Tribunalul Mureş, instanţa competentă a soluţiona cauza de faţă.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că la 12 decembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş a pronunţat sentinţa nr. 35, prin care a admis în parte acţiunea înregistrată sub dosar nr. 1504/E din 15 decembrie 2000, ce a fost formulată de reclamanta SC A. SRL Târgu Mureş, reprezentată de asociatul-administrator, I.P., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale – Direcţia Generală de Execuţie Bugetară a Fondului Naţional de Solidaritate şi a pârâtei D.G.M.P.S. Mureş - Asistenţă Socială Târgu Mureş.
S-a dispus anularea parţială a actului nr. 4235 din 24 noiembrie 2000 a pârâtului I, care a menţinut actul nr. 10950 din 18 septembrie 2000 a pârâtei II şi deci, implicit, a procesului-verbal de control nr. 1 din 19 septembrie 2000, prin reducerea obligaţiilor la Fondul Naţional de Solidaritate, pe perioada 22 februarie 2000 – 31 februarie 2000, numai la suma de 22.425.955 lei şi cu plata de majorări de întârziere aferente acestei sume, pentru creanţele bugetare, începând cu 27 septembrie 2000, până la plata efectivă a sumei de mai sus.
S-au anulat celelalte obligaţii ale reclamantei cuprinse în procesul-verbal nr. 1 din 19 septembrie 2000, ca nefiind datorate, respectiv 76.522.621 lei şi 26.195.011 lei majorări, cu obligarea pârâţilor de a restabili situaţia anterioară.
Instanţa de fond a obligat pe cei 2 pârâţi să plătească reclamantei, în solidar, suma de 4.348.460 lei, cheltuieli de judecată parţiale (timbrare şi onorariu de avocat).
Instanţa de fond constatând că este competentă material cu judecarea pricinii (reclamantei nu i s-a aplicat nici o amendă contravenţională din art. 11 a OUG nr. 118/1999, iar pârâta II nu a transmis contestaţia înregistrată cu nr. 10950 din 3 octombrie 2000 ,la Judecătoria Târgu Mureş, deci cei 2 pârâţi au emis acte jurisdicţionale, pentru care competenţa revine, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.), a constatat că întrucât Normele metodologice au fost aprobate prin HG nr. 661/1999, se pot aplica numai dispoziţiile OUG nr. 118/1999, care la acea dată exceptau de la plata timbrului judiciar, jocurile de noroc cu câştiguri generate de elemente aleatoare.
Instanţa a reţinut că întrucât s-au completat şi modificat dispoziţiile OUG nr. 118/1999, prin OUG nr. 5/2000, prin care aceste jocuri de noroc nu au mai fost exceptate de la plata acestei taxe, Guvernul României, la propunerea Ministerului de Finanţe şi M.M.P.S. avea obligaţia ca de îndată să procedeze la elaborarea şi adoptarea normelor de aplicare, şi nu după 7 luni, cunoscându-se că Normele metodologice aprobate prin HG nr. 661/1999, nu au avut în vedere modificările intervenite prin OUG nr. 5/2000.
Instanţa de fond a mai precizat că prin Normele metodologice nr. 743/2000, care au abrobat cele din HG nr. 661/1991, s-a stabilit la art. 7 lit. d) că taxa de timbru social de 10% se stabileşte asupra soldului lunar al aparatului, reprezentând diferenţa dintre creditul de joc şi premiile acordate de acelaşi aparat şi nu aplicarea acestui timbru de 10% asupra fiecărei participări, ce se adaugă la preţ, pe care, de altfel, reclamanta pe perioada supusă controlului, nu a încasat-o de la jucători.
S-a subliniat de instanţa de fond, că întrucât Normele metodologice nr. 743/2000, de aplicare a OUG nr. 118/1991, ca urmare a modificărilor intervenite prin OUG nr. 5/2000, s-au publicat în Monitorul Oficial, reclamanta pe perioada supusă controlului, nu putea fi obligată la 26.195.011 lei, majorări, deoarece până la publicarea normelor în Monitorul Oficial, nu se găseşte în culpa de nevirare a sumelor datorate.
În cauză, fondul cauzei (corect Curtea de Apel Târgu Mureş, considerându-se competentă material cu judecarea cauzei) priveşte contestarea unor acte administrative privind taxa de timbru social de 10% asupra jocurilor de noroc.
Prin art. 3 din OUG nr. 118 din 30 iunie 1999 (M. Of. nr. 302/30.06.1999), privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Naţional de Solidaritate, s-a instituit taxa de timbru social de 10% asupra jocurilor de noroc.
Pentru punerea în aplicare a respectivei ordonanţe, Guvernul României a emis Normele metodologice aprobate cu nr. 661/1999.
OUG nr. 118/1999 a fost completată şi modificată prin OUG nr. 5/2000 şi cu Normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 457/2000.
După cum se poate constata, reglementarea taxei de timbru social de 10% a primit diferite reglementări, aşa după cum şi organul ce are în gestiune, a fost schimbat, în prezent cel ce se ocupă de acest fond special fiind Ministerul Finanţelor.
În raport cu succesiunea de acte normative şi reţinându-se perioada de control ca fiind 22 februarie 2000 – 31 iulie 2000, privind modul în care intimata a încasat şi a achitat timbrul social de 10%, privind jocurile de noroc aleatorii, avându-se în vedere soldul lunar al aparatului mecanic de joc, instanţa de fond a reţinut în mod corect sumele datorate de societate.
Nu se poate reţine ca întemeiat motivul de recurs că stabilirea sumei datorate s-a făcut incorect, cât timp s-a stabilit sub egida căror acte normative urmează a se face calculul, acestea stabilind exact modalitatea de calcul.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursurile declarate vor fi respinse, inclusiv cel declarat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, direct implicat, prin faptul că este organul ierarhic superior Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale Mureş şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, împotriva sentinţei nr. 35 din 12 decembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1392/2003. Contencios → |
|---|
