CSJ. Decizia nr. 1427/2003. Contencios. Anulare decizie D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1427/2003
Dosar nr. 3063/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2002 reclamanta SC I. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Vămilor solicitând anularea Deciziei nr. 2314 din 27 februarie 2002 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită autorizaţia de comisionar în vamă pentru societatea reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (2) din HG nr. 1114/2001.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (2) pct. f din HG nr. 1114/2001 şi-a schimbat denumirea din SC In. SRL în SC I. SRL.
Sub fosta denumire, a fost autorizată în calitate de comisionar în vamă, pe o durată nelimitată, în baza autorizaţiei nr. 231 din 21 septembrie 2000, iar în temeiul art. 102 din HG nr. 1114/2001 a întocmit documentaţia necesară pentru reautorizare, dar pârâta a refuzat în mod nejustificat emiterea autorizaţiei, în baza unor criterii subiective şi lipsite de relevanţă pentru activitatea desfăşurată de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 949 din 17 octombrie 2002 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu are în cauză un drept vătămat recunoscut de lege, iar actul contestat este legal.
HG nr. 1114/2001 nu prevede expres criteriile legale în baza căreia autoritatea pârâtă autoriza sau reautoriza comisionarii în vamă.
Iar cum pârâta, care are competenţă exclusivă de apreciere a considerat că reclamanta în raport cu volumul activităţii pe anul 2001, 626 declaraţii vamale şi patru angajaţi nu îndeplineşte criteriile pentru a fi reautorizată, a respins corect cererea de reautorizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC I. SRL.
Recurenta a criticat sentinţa ca vădit netemeinică şi esenţial nelegală.
A susţinut că actul administrativ este un răspuns nejustificat de a acorda autorizarea pentru că acest act nu are o motivare care să se sprijine pe lege.
Numărul de declaraţii vamale nu numai că nu este un criteriu de obţinere a autorizaţiei de comisionar în vamă prevăzut de HG nr. 1114/2001, dar este şi inexact, în realitate numărul de declaraţii vamale depuse de societate fiind mai mare.
A arătat că societatea îşi desfăşoară activitatea din 12 iunie 2000, are obiect unic de activitate „servicii de comisionar în vamă", are personal calificat autorizat şi în acelaşi timp este conectată la sistemul informaţional vamal.
Pentru aceste motive consideră că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru a fi reautorizată în calitate de comisionar în vamă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta SC I. SRL a fost autorizată în calitate de comisionar în vamă pe lângă Biroul vamal Târguri şi Expoziţii prin Autorizaţia nr. 291 din 21 septembrie 2000 emisă în baza HG nr. 626/1997.
O dată cu aprobarea noului regulament de aplicare a Codului Vamal prin HG nr. 1114/2001 comisionarii în vamă au fost obligaţi să obţină o nouă autorizaţie în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestuia, în condiţiile art. 82 şi 83.
Art. 83 alin. (1) din HG nr. 1114/2001 atribuie în competenţa Direcţiei Generale a Vămilor stabilirea numărului de societăţi vamale în calitate de comisionar în vamă pentru fiecare birou vamal în parte în funcţie de volumul activităţii şi de personalul acestuia.
Eliberarea autorizaţiei de comisionar în vamă se face solicitantului care îndeplineşte condiţiile prevăzute de alin. (2) al art. 83, respectiv:
a)are incluse în obiectul de activitate operaţiunile prevăzute pentru comisionarii în vamă;
b)deţine sau are închiriat un spaţiu de depozitare de cel puţin 500 m.p., situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior pentru care se solicită autorizare;
c)deţine echipamente necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambalării şi prezentării mărfurilor în vederea vămuirii, precum şi personalul specializat pentru efectuarea acestor operaţiuni.
d)are asigurat spaţiul de birou şi birotică necesară situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior sau de frontieră, pentru care solicită autorizarea;
e)este dotat cu echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamal, care să fie conectate la acestea;
f)nu are în denumirea societăţii expresii similare cu cele ale autorităţii vamale nici în limba română şi nici în altă limbă străină.
În aceste condiţii chiar dacă Direcţia Generală a Vămilor stabileşte numărul de societăţi autorizate în calitate de comisionar în vamă selecţia acestor societăţi nu poate avea caracter arbitrar.
În cauză se observă, însă, că organul abilitat în acest sens nu a motivat soluţia de respingere a cererii de autorizare pe criterii obiective.
Instanţa de fond de asemenea a menţinut soluţia organului administrativ fără a administra vreo probă din care să rezulte că societatea nu îndeplineşte condiţiile art. 83 alin. (2) din HG nr. 1114/2001 sau că are un volum de activitate cu mult inferior altor societăţi care au fost autorizate pentru efectuarea de operaţiuni vamale.
Hotărând astfel instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. potrivit căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Pentru aceste considerente recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru o bună soluţionare a pricinii se impune completarea probatoriilor cu acte şi expertiză care să stabilească volumul de activitate al reclamantei (număr de declaraţii vamale procesate) în raport şi cu volumul de activitate a celorlalte societăţi care au fost autorizate în calitate de comisionar în vamă pe lângă Biroul Vamal subordonat.
Totodată expertul va verifica toate criteriile obiective care au fost avute în vedere de către pârâtă la respingerea cererii de autorizare a reclamantei, precum şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 83 alin. (2) din HG nr. 1114/2001.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va avea în vedere şi celelalte motive de recurs ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 949 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1425/2003. Contencios. Anulare proces-verbal.... | CSJ. Decizia nr. 1428/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
