CSJ. Decizia nr. 1435/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1435/2003
Dosar nr. 3108/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 19 septembrie 2002, reclamantul R.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1446 din 13 august 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea în favoarea sa a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 – iunie 1945, tatăl lui, fiind angajat la staţia C.F.R. Oradea a fost strămutat cu familia în Ungaria în localităţile Ungvar şi Iaszapati.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr. 566/CA/2002-P a admis acţiunea reclamantului R.A., a anulat hotărârea nr. 1446 din 13 august 2002 şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Bihor să recunoască în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că tatăl reclamantului care era încadrat la calea ferată a fost strămutat în interiorul Ungariei; că strămutarea a fost dovedită cu actele depuse la dosar, iar actul normativ prevede drepturi în favoarea celor strămutaţi motiv pentru care reclamantul beneficiază de aceste drepturi.
Împotriva soluţiei curţii de apel a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că situaţia în care s-a aflat tatăl reclamantului nu se regăseşte între situaţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 1 din OG nr. 105/1999.
A arătat că potrivit Precizărilor C.N.P.A.S. nr. 1026/29 martie 2002 sunt exceptate persoanele din Ardealul de Nord care dovedesc faptul că părinţii au fost detaşaţi sau transferaţi în interesul serviciului, la staţiile Căilor Ferate din Ungaria (M.A.V.)
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a fost strămutat din motive etnice.
În speţă prin probele administrate s-a dovedit că tatăl reclamantului care era încadrat la calea ferată şi care în orice stat reprezintă un punct strategic de interes naţional a fost strămutat în interiorul Ungariei împreună cu familia în perioada Dictatului de la Viena.
Rezultă aşadar, că reclamantul se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi beneficiază de drepturile instituite prin această lege.
Instanţa nu poate reţine apărările pârâtei, cu privire la situaţia de „transfer în interesul serviciului" al autorului reclamantului.
Este indubitabil că mutarea salariatului a avut la bază motive etnice având în vedere condiţiile din care s-a realizat şi împrejurarea că după retrocedarea Ardealului familia s-a reîntors la domiciliu.
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 566/CA/2002-Pdin 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2432/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 1438/2003. Contencios → |
|---|
