CSJ. Decizia nr. 1554/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1554/2003
Dosar nr. 3644/2001
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1047/2001, completată la 8 aprilie 2001, reclamantul Y.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul de Interne, să se constate că i-au fost încălcate dreptul la proprietate, dreptul la muncă, libertatea de mişcare, prin emiterea viziei de ieşire nr. 730546 din 17 aprilie 2000, care îl obligă să părăsească România.
În motivarea acţiunii a arătat că viza este ilegală, deoarece este om de afaceri şi nu poate părăsi România, fără a-şi lichida afacerile, măsura nu este motivată, nu a săvârşit fapte penale în România, expulzarea fiind de atributul instanţelor judecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr. 925 din 26 iunie 2001, s-a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Viza de ieşire din ţară a reclamantului este legală, întrucât la controalele efectuate la sediul societăţii comerciale indicată de reclamant, s-a constatat că sediul este fictiv, încălcându-se dispoziţiile Legii nr. 31/1990, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 23/1969, în prezent art. 3 din Legea nr. 123/2001.
Reclamantul a solicitat şi prelungirea vizei de şedere în România, cerere ce nu a putut fi admisă, întrucât i s-a ridicat dreptul de şedere în România.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Y.L., criticând-o astfel:
La dosar nu există nici un document din care să rezulte că sediul societăţii T. SRL este fictiv şi nu s-a indicat ce dispoziţii din Legea nr. 31/1990, au fost încălcate.
Legea nr. 25/1969 a fost abrogată la 2 aprilie 2001, prin art. 55 din Legea nr. 123/2001.
S-a precizat în şedinţă art. 3 din Legea nr. 123/2001, fără a se concretiza ce dispoziţii s-au încălcat.
Pentru dovedirea realităţii societăţii comerciale citată mai sus, s-au dispus actele de înfiinţare, chitanţele privind capitalul social, contractul de închiriere şi reînchiriere a sediului societăţii, plata T.V.A.
Nu au fost audiaţi proprietarii apartamentului, unde se află sediul societăţii.
Instanţa a ignorat actele depuse la dosar, care dovedesc realitatea activităţii comerciale a reclamantului, nu s-a pronunţat asupra ilegalităţii măsurii privind dreptul de şedere în România şi nu a avut rol activ pentru administrarea unor noi probe, ce puteau confirma susţinerile reclamantului.
Nu i s-a comunicat întâmpinarea, pentru a-şi formula apărările necesare.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La verificarea efectuată în teren, la 3 aprilie 2001, lucrătorii Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei au constatat că societatea comercială al cărui asociat este recurentul, nu a funcţionat niciodată, în mod real, la adresa declarată şi înregistrată ca sediu social, fapt confirmat de proprietara apartamentului, D.I.
Din actul constitutiv al societăţii rezultă că sediul social al firmei se află în Bucureşti, din contractul de închiriere pentru societate, încheiat cu proprietarul D.I. reieşind aceeaşi adresă.
Din actul adiţional nr. 1/2000 nu rezultă o schimbare de sediu.
În mod legal, instanţa de fond a concluzionat că sediul firmei este fictiv, chiar dacă activitatea firmei s-a desfăşurat în alt sediu, acesta nu a fost declara, lipsa bunei credinţe în declararea sediului social, fiind un indiciu privind natura activităţilor desfăşurate de reclamant, în acest mod fiind necenzurabile.
Controlul la sediul declarat al firmei s-a efectuat conform art. 37 din Legea nr. 25/1969, evidenţa străinilor aflându-se în competenţa Ministerului de Interne.
La data efectuării controlului şi la data emiterii vizei nr. 730546/2001 a Ministerului de Interne, era în vigoare Legea nr. 25/1969.
Din actele depuse la dosar rezultă sediul este declarat în str. Cheile Turzii, astfel încât instanţa de fond nu avea nici un temei pentru a dispune probe suplimentare, cu atât mai mult, cu cât reclamantul nu s-a prezentat la termenele de judecată şi nici la data soluţionării în fond a cauzei; prin cererea de completare a acţiunii a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Y.L., împotriva sentinţei civile nr. 925 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1551/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1558/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
