CSJ. Decizia nr. 1558/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1558/2003
Dosar nr. 1164/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 718/2000, emisă de Consiliul Judeţean Iaşi, s-a imputat numitului C.S., suma de 26.564.753 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate cu ocazia reintegrării în funcţie, a unui salariat din cadrul unităţii pe care a condus-o.
Decizia de desfacere a contractului de muncă a fost semnată de contestator, care îndeplinea funcţia de director la data respectivă.
C.S. a contestat Decizia de imputare, la Colegiul Jurisdicţional care a dispus admiterea cererii şi anularea deciziei, cu motivarea că nu se poate reţine reaua-credinţă a contestatorului, la desfacerea contractului de muncă a salariatului respectiv.
Împotriva soluţiei a introdus recurs Consiliul Judeţean Iaşi, Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Judeţene, care a considerat sentinţa, nelegală.
Prin Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2002 s-a admis recursul jurisdicţional declarat, s-a modificat sentinţa nr. 29 din 25 septembrie 2001 şi în consecinţă, s-a respins contestaţia.
Pentru a pronunţa astfel, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a avut în vedere:
În cadrul reorganizării unităţii s-a desfiinţat Serviciul Tehnic şi Urmărirea Lucrărilor, rămânând din patru, doar trei servicii.
În urma reorganizării Serviciului de Administrare, unde era încadrată şi M.M., ca inspector de specialitate, s-a constatat că nu a fost redus nici un post, de natura celui deţinut de persoana citată, mai mult numărul de posturi a crescut de la 10, la 14, ca atare nu a fost o reorganizare reală şi efectivă, ci una pur formală.
S-a mai reţinut de instanţa de drept comun că desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu nerespectarea art. 133 C. muncii, în sensul că unitatea, anterior desfacerii contractului, n-a luat măsuri de trecere într-o altă muncă corespunzătoare sau recalificarea angajatei respective.
Faţă de aceste împrejurări s-a reţinut reaua-credinţă a contestatorului.
Împotriva deciziei nr. 23/2002 a formulat recurs contestatorul C.S., criticând-o astfel:
Din actele dosarului nu rezultă reaua sa credinţă pentru paguba creată, ci unitatea păgubită şi ordonatorul principal de credite, au avut ştiinţă despre Decizia de desfacere a contractului de muncă a salariatei M.M.
Pentru recurent nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile şi nici ale răspunderii în baza contractului de muncă.
Nici una din tezele art. 136 alin. (3) C. muncii, nu se verifică, nu există proba relei credinţe şi nici nu se face vinovat pentru reintegrarea pe post a numitei M.M.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Din documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, a rezultat că răspunderea materială a avut la bază o hotărâre judecătorească, prin care s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă privind pe M.M., conform art. 136 alin. (3) C. muncii.
Răspunderea pentru desfacerea nelegală a contractului de muncă este antrenată. numai dacă măsura a fost luată cu rea credinţă, care nu se prezumă, iar în speţă nu s-a dovedit.
Desfacerea contractului de muncă s-a datorat unor factori obiectivi, respectiv reducerea fondurilor prevăzute de buget pentru activitatea de drumuri pentru anul 1999, iar reducerea posturilor, în număr de 32, a fost făcută cu aprobarea Consiliului Judeţean din 30 iunie 1999 – Hotărârea nr. 52.
În aceste condiţii, nu se poate reţine reaua-credinţă a contestatorului, în acest sens fiind şi adresa nr. 167 din 13 martie 2002 a Consiliului Judeţean Iaşi, dosar din care rezultă că aprobarea nominală a disponibilizărilor s-a făcut cu girul conducerii de la acea dată a Consiliului Judeţean Iaşi, lista disponibilizaţilor fiind avizată de consiliu.
Pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va desfiinţa Decizia atacată şi se va respinge recursul jurisdicţional declarat de Consiliul Judeţean Iaşi împotriva sentinţei nr. 29 din 25 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicţional Iaşi, pe care o va menţine conform art. 274 C. proc. civ., va obliga Consiliul Judeţean Iaşi, la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S., împotriva deciziei nr. 23 din 18 ianuarie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Desfiinţează Decizia atacată şi respinge recursul jurisdicţional declarat de Consiliul Judeţean Iaşi, împotriva sentinţei nr. 29 din 25 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicţional Iaşi, pe care o menţine.
Obligă pe Consiliul Judeţean Iaşi la 900.000 lei cheltuieli de judecată, către recurent.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1554/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1561/2003. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
