CSJ. Decizia nr. 2841/2003. Contencios. Anulare acte constatatoare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2841/2003
Dosar nr. 1607/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 decembrie 2002, reclamantul G.E. a solicitat anularea actelor constatatoare nr. 2428 şi 2504 din 14 iunie 2002 emise de Direcţia Generală a Vămilor – Unitatea Vamală Târguri şi Expoziţii, precum şi suspendarea acestor acte administrative până la soluţionarea acţiunii, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna decembrie 2001 a introdus în România două autoturisme de provenienţă străină.
Pentru aceste autoturisme reclamantul susţine că a achitat accizele şi T.V.A. - ul aferent, la data de 9 ianuarie 2002, cu chitanţa nr. 64 şi la 10 ianuarie 2002, cu chitanţa nr. 39.
Prin actele de constatare nr. 2428 şi 2504 din 14 iunie 2002, întocmite de Direcţia Generală a Vămilor – Unitatea Vamală Târguri şi Expoziţii, s-a stabilit că reclamantul are obligaţia să achite sumele de 7.044.057 lei şi 11.745.238 lei, reprezentând taxe vamale de 6% din valoarea de vamă a autoturismelor.
Reclamantul a susţinut că la data înregistrării finale (în anul 2002), taxele vamale aveau cota 0, cotă ce trebuie să i se aplice şi nu coeficientul de 6% aplicat de unitatea vamală, care era valabil în anul 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 213 din 18 februarie 2003, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de dispoziţiile art. 12 din OUG nr. 13/2001, potrivit cărora în faţa instanţelor de contencios administrativ pot fi atacate deciziile emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, precum şi deciziile Ministerului Finanţelor Publice, dar reclamantul atât în şedinţa publică, cât şi prin notele scrise, a arătat că obiectul acţiunii sale îl reprezintă anularea celor două acte constatatoare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs G.E. în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că la data depunerii cererii de chemare în judecată, reclamantul nu primise răspuns la contestaţia formulată ce a fost depusă la Biroul Vamal de Control şi Vămuire Bucureşti, aşa că a fost nevoit să se adreseze Curţii de Apel Bucureşti.
Recursul este fondat pentru cele ce urmează.
Recurentul-reclamant G.E. a introdus în ţară la data de 7 decembrie 2001, prin Vama Turnu, un autoturism pentru care s-a încheiat declaraţia vamală de tranzit 15855 din 1 decembrie 2001, iar operaţia de tranzit s-a încheiat la data de 10 ianuarie 2002, dată la care nu s-au stabilit taxe vamale.
Prin actul constatator nr. 1504 din 14 iunie 2002, organele vamale au stabilit că reclamantul datorează 11.745.238 lei reprezentând drepturi vamale de import stabilite prin Tariful vamal de import, valabil în anul 2001.
La aceeaşi dată, 7 decembrie 2001, reclamantul a mai introdus în ţară şi autoturismul Opel Astra, pentru care s-a încheiat declaraţia vamală de tranzit nr. I 16312 din 18 decembrie 2001, operaţiune de tranzit ce s-a încheiat la data de 9 ianuarie 2001, conform chitanţei nr. 64.
Ulterior, prin actul constatator nr. 2428 din 14 iunie 2002, organele vamale au recalculat drepturile vamale de import, stabilind că reclamantul datorează suma de 7.044.057 lei reprezentând drepturi vamale de import, conform Tarifului vamal de import valabil în anul 2001.
Considerând nedatorate sumele de 7.044.057 lei şi 11.745.238 lei, ce reprezintă taxe vamale de 6% din valoarea în vamă a celor două autoturisme, reclamantul a contestat actele de constatare în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 13/2001.
Contestaţiile formulate împotriva măsurilor luate de Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii au fost înregistrate sub nr. 29674 din 17 iunie 2002 şi nr. 31186 din 24 iunie 2002 şi au fost soluţionate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti la data de 18 decembrie 2002, prin deciziile nr. 575 şi 574, astfel că la data de 18 februarie 2003, când s-a pronunţat instanţa de fond, acestea puteau fi examinate conform dispoziţiilor art. 12 din OUG nr. 13/2001.
Aşa fiind, sentinţa instanţei de fond este în adevăr criticabilă, instanţa având îndatorirea de a stabili realitatea situaţiei prin toate mijloacele de probă utile cauzei, cu atât mai mult, cu cât deciziile date de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti puteau fi analizate la data pronunţării sentinţei.
Pentru cele ce preced, urmează a se casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.E. împotriva sentinţei civile nr. 213 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2840/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2844/2003. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
