CSJ. Decizia nr. 285/2003. Contencios. Refuz raspuns memoriu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 285/2003
Dosar nr. 1898/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 366 din 27 februarie 2002, reclamantul T.V. a chemat în judecată Guvernul României – Corpul de Control al Primului Ministru, solicitând ca în contradictoriu cu acesta. să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligat să îi răspundă la memoriul nr. 17/11028 din 30 octombrie 2001 şi nr. 17/1434 din 7 februarie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul suţine că a sesizat pârâtul cu un caz grav de corupţie, că deşi s-a efectuat un control la Primăria municipiului Bucureşti, sesizările sale au rămas fără răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 279 din 18 martie 2002, a respins acţiunea, în esenţă constatând că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea contenciosului administrativ, reclamantul putând să formuleze plângere penală direct la parchetul competent, că reclamantul a primit şi răspuns scris, în care îi erau indicate demersurile legale ce trebuiesc întreprinse.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, criticând soluţia, în sensul că motivarea este făcută nu pe probele din dosarul nr. 366/2002, şi a avut în vedere probele, înscrisurile, depuse în dosarul nr. 365/2002, că se reţine greşit că pârâtul nu are competenţa să se implice în verificarea actelor de corupţie, ce le pretinde reclamantul a fi săvârşite.
Examinând recursul prin incidenţa motivelor invocate şi dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Aşa cum precizează chiar recurentul-reclamant, există unele răspunsuri ce vizează procedura de urmat în cazul sesizărilor sale, dar sunt depuse într-o altă cauză.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, persoana fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Dacă o persoană s-a adresat unui organ administrativ care nu are competenţa legală de rezolvare a cererii, refuzul rezolvării este justificat. Împrejurarea că răspunsul prin conţinutul lui, nu îl satisface pe reclamant, chiar dacă se află în altă cauză, nu constituie o vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Aşa fiind, în mod legal instanţa de fond a reţinut că reclamantul-recurent nu a făcut dovada vreunui drept încălcat, motiv pentru care Curtea va constata recursul, ca nefondat, în care sens îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.V., împotriva sentinţei civile nr. 279 din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2846/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 285/2003. Contencios. Refuz plata daune pentru... → |
|---|
