CSJ. Decizia nr. 2846/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2846/2003
Dosar nr. 1041/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.D. şi C.E., în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti şi S.C. M. SA, au solicitat anularea autorizaţiei de construcţie nr. 166 din 24 aprilie 1996, eliberată de prima pârâtă la cererea celei de doua pentru lucrarea „Finisaje spaţii publice şi instalaţii electrice tronsonul Gara de Nord – 1 Mai, Staţia Basarab 2", autorizaţie ce era valabilă 18 luni, precum şi anularea autorizaţiei pentru construcţie provizorie (organizare şi şantier).
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului pe care se desfăşoară lucrările executate de pârâţi, ori în conformitate cu Legea nr. 50/1991, republicată, pe autorizaţia de construcţie trebuie să există dovada titlului solicitantului SC M. SA asupra terenului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 857 din 26 septembrie 2002, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins ca tardiv formulată acţiunea, reţinând că reclamanţii au luat la cunoştinţă din martie 1998 de existenţa autorizaţiei de construcţie, iar acţiunea a formulat-o la 9 august 1999, cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1160 din 21 martie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de T.D. şi C.E., reţinând legalitatea sentinţei atacate, respectiv tardivitatea acţiunii.
Prin contestaţia în anulare formulată la 3 aprilie 2003, T.D. şi C.E. susţin că, faţă de cererea introductivă, începută cu dosarul nr. 5859 din 23 septembrie 1999, nu văd tardivitatea acţiunii în raport cu autorizaţia de construcţie nr. 1 G din 17 ianuarie 2000, singura corespunzătoare pentru gura de metrou Basarab, realizată pe terenul lor.
În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Ca excepţie, arată că în raport cu Legea nr. 50/1991 - art. 2 şi 6 şi faţă de certificatul de urbanism menţionat, autorizaţia de construcţie a fost obţinută fără să fie lămurită problema proprietăţii din partea pârâţilor Primăria municipiului Bucureşti şi SC M. SA.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Prin greşeală materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa de recurs prin confundarea unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, prevede ca eroarea să fie substanţială, adică să constea în confundarea sau ignorarea unor împrejurări esenţiale, determinate pentru soluţia dată prin decizie, în sensul că dacă nu se săvârşea această eroare, instanţa nu ar fi pronunţat hotărârea dată.
În cauză, instanţele au reţinut că autorizaţia ce se cere a fi anulată este 16 G din 24 aprilie 1996 eliberată de Primăria municipiului Bucureşti. Reclamanţii contestatori au fost terţi faţă de act, astfel actul nu le-a fost comunicat, termenul de 1 an pentru acţionare în judecată începe să curgă de la data luării la cunoştinţă.
Despre existenţa lui, aceştia au cunoscut din perioada 3 martie – iunie 1998, când au fost puşi în posesie prin dispoziţia nr. 143 din 19 ianuarie 1998, ulterior ei promovând şi mai multe sesizări şi notificări către SC M. SA, prin care cereau, în calitate de proprietari, eliberarea terenului viran cuprins în titlul executoriu.
Acţiunea formulată astfel la 9 august 1999, este tardivă.
Cum instanţa a respins acţiunea pe o excepţie, în cauză nu poate fi vorba de o omitere din greşeală de cercetare a vreunuia din motivele de casare sau de modificare.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de T.D. şi C.E. împotriva deciziei nr. 1160 din 21 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2845/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 285/2003. Contencios. Refuz raspuns memoriu.... → |
|---|
