CSJ. Decizia nr. 2881/2003. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATI. Refuz de a lua act de renuntare la Medalie si Brevet. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATI
Decizia nr. 2881/2003
Dosar nr. 3269/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 august 2002 reclamantul Ţ.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului, Guvernul României, Comisia de aplicare a Legii nr. 42/1990, aşa cum a fost constituită şi publicată în baza Decretului-lege nr. 92/1990, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 43/1991, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 93/1992, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 30/1996, Comisia Specială de Verificare a Certificatelor, eliberate în baza Legii nr. 42/1990, Secretariatul de Stat pentru Problemele Victimelor Revoluţiei din Decembrie 1998, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1998 în baza HG nr. 220/1995, Secretariatul de Stat pentru Problemele revoluţionarilor din Decembrie 1989 în baza HG nr. 300/2001, Preşedinţia României, Administraţia Prezidenţială a României, Senatul României, Camera Deputaţilor, Parlamentul României, I.I., Preşedintele României, ca aceştia să ia act de renunţarea sa irevocabilă la Medalia şi Brevetul nr. 110/1991. S-a solicitat, de asemenea, obligarea Administraţiei Prezidenţiale să anuleze brevetul, precum şi obligarea tuturor pârâţilor la plata de daune materiale şi morale, în cuantum de un milion de dolari USA.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâţii, cu rea-credinţă, refuză să-i elibereze copii de pe cele 7 dosare depuse în perioada 1990 - 1992, prezenta acţiune fiind formulată în semn de protest faţă de autorităţile pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 954/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul arătând că: la data judecării pricinii se afla internat în spital, instanţa nu i-a analizat cererea de asistenţă gratuită; în adresa nr. 3073/2002, în mod eronat, s-a precizat de către Administraţia Prezidenţială că numele de Ţ.C. nu figurează pe nici unul din decretele, prin care se acordă titlul de revoluţionar, că în dosar există dovezi, în sensul că din anul 1991 îndeplineşte proceduri prealabile, conform petiţiilor pe care le-a formulat.
Recurentul a făcut precizarea că solicită ca Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să facă propunerea de decernare a Crucii Comemorative a Revoluţiei Anticomuniste din Decembrie 1989, a Crucii şi Medaliei Naţionale, indiferent de clasă, iar în caz de refuz solicită anularea Brevetului nr. 110/1991.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că acţiunea este inadmisibilă, întrucât renunţarea invocată de reclamant reprezintă un act de voinţă personal, facultativ, pe care îl poate aduce la cunoştinţa organelor îndrituite, prin prezentarea unei declaraţii autentificate. În acest sens este şi adresa nr. 214 din 17 ianuarie 2002 a Cancelariei, Cancelaria Ordinelor Preşedintelui României.
Având în vedere că prin acţiunea formulată nu se solicită anularea unui act administrativ şi nici nu se invocă refuzul nejustificat al vreunei autorităţi de a soluţiona o cerere a petentului, condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 nu sunt îndeplinite.
Cât priveşte primele două motive de recurs, care vizează încălcarea dreptului la apărare, se constată că nu sunt fondate.
Internarea în spital nu îl împiedica pe reclamant să încunoştiinţeze instanţa în orice mod de această situaţie şi să solicite amânarea cauzei, iar neîncuviinţarea cererii de acordare a asistenţei juridice gratuite nu reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii, având în vedere nedovedirea situaţiilor menţionate la art. 74 C. proc. civ.
Celelalte motive de recurs nu se referă la soluţia adoptată de instanţă, care s-a pronunţat prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii. Ca urmare, aceste motive nu vor fi analizate.
Cât priveşte motivul de recurs depus în scris, se constată că se referă la o cerere care nu a fost formulată la fond şi ca atare, nu se poate examina.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.C. împotriva sentinţei nr. 954 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 288/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2882/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
