CSJ. Decizia nr. 2882/2003. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2882/2003
Dosar nr. 3447/2001
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la 30 martie 2001, reclamanta N.L. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a municipiului Bucureşti şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, obligarea Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a municipiului Bucureşti să emită decizie de pensionare în baza actelor depuse la data de 17 martie 1999 şi să-i acorde plata drepturilor de pensie începând cu data de 8 septembrie 1982, când îndeplinea condiţiile Legii nr. 3/1977, pentru a fi pensionată.
Să constate că potrivit art. 7 din Legea nr. 3/1977, dreptul la pensie este imprescriptibil.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut următoarele:
- este îndreptăţită să i se acorde drepturile de pensie începând cu data de 8 septembrie 1982, chiar dacă a formulat cererea în martie 1999;
- nedepunerea actelor în vederea obţinerii deciziei de pensionare în condiţiile Legii nr. 3/1977, s-a datorat refuzului de a i se primi cererea, întrucât la acea dată avea stabilit domiciliul în Canada, iar dispoziţiile Legii nr. 86/1997 nu îi sunt aplicabile, întrucât la data publicării acestei legi nu avea o decizie de pensionare care să poată fi suspendată.
La data de 8 mai 2001, în şedinţă publică, împuternicitul reclamantei a precizat că actul vătămător în drepturile reclamantei îl constituie răspunsurile primite de la Ministerul Muncii.
În cauză au fost citate Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 3/1977 potrivit căruia Decizia de pensionare se contestă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin sentinţa civilă nr. 873 din 19 iunie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de N.L., prin împuternicit I.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că Decizia de pensionare nr. 151104/1999 este corect emisă în baza Legii nr. 86/1997, pentru că această lege a creat cadrul ca şi persoanele stabilite în străinătate să beneficieze de pensie, în condiţiile Legii nr. 3/1977, cu îndeplinirea condiţiilor de vârstă şi vechime în muncă.
Iar înregistrarea dosarului de pensionare la 17 martie 1999 valorează cu o înscriere nouă, în sensul art. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 86/1997, potrivit cărora drepturile de pensie se vor acorda cu începere de la data de întâi a lunii următoare înregistrării cererii.
Cu privire la tardivitatea introducerii acţiunii, invocată de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, faţă de precizarea reclamantei că se plânge împotriva răspunsurilor de la Ministerul Muncii, Curtea a respins excepţia ca nefondată.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate, a declarat recurs N.L., prin împuternicit I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut, în esenţă, că dreptul la pensie este imprescriptibil, potrivit art. 7 din Legea nr. 3/1977 şi ca atare, beneficiază de acest drept, începând cu data când împlinea condiţiile Legii nr. 3/1977 (1982 - 8 septembrie), cum de altfel şi confirmă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
A precizat că este îndreptăţită să se adreseze instanţei de contencios, pentru anularea HG nr. 365/1997, recunoaşterea dreptului pretins şi obligarea pârâţilor să-i emită o decizie de pensie cu valabilitate de la data de 8 septembrie 1982, precum şi repararea pagubei care i-a fost cauzată; că instanţa face o confuzie în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei şi incidenţa Legii nr. 86/1997 asupra cazului său, întrucât la data apariţiei acestei legi nu avea decizie de pensionare care putea să fie suspendată şi înregistrarea dosarului de pensionare nu valorează cu o înscriere nouă, în sensul art. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 86/1997.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din economia Legii nr. 86/1997 rezultă că beneficiază de pensie şi pensionarii care îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altei ţări, plata pensiei acestora, a pensiei suplimentare şi a celorlalte drepturi aferente făcându-se titularului sau mandatarului „desemnat de acesta, prin procură specială...".
După cum se constată, această lege a creat cadrul ca şi persoanele stabilite în străinătate să beneficieze de pensie, în condiţiile Legii nr. 3/1977, cu îndeplinirea condiţiilor de vârstă şi vechime în muncă.
Reclamanta, într-adevăr, la data de 8 septembrie 1982 îndeplinea condiţiile legii pentru înscrierea la pensie.
Însă, potrivit art 8 alin. (2) din Legea nr. 3/1977 „persoanele sunt pensionate la cererea lor", or în cauză, N.L. a depus cererea şi a înregistrat dosarul de pensionare la 17 martie 1999, iar drepturile de pensie, în mod lega, s-au acordat cu începere de la data de întâi a lunii următoare înregistrării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 86/1997.
Motivarea reclamantei că nu-i este aplicabilă Legea nr. 86/1997, de modificare a Legii nr. 3/1977, în sensul că nu poate fi vorba de o înscriere a noului drept de pensie, nu subzistă, pentru că în septembrie 1982 reclamanta era în Canada şi nu şi-a exercitat dreptul la pensie, iar înregistrarea dosarului de pensionare la 17 martie 1999 valorează cu o înscriere nouăîn sensul art. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 86/1997.
Astfel că cele două răspunsuri de la Ministerul Muncii pe care reclamanta le consideră vătămătoare, sunt conforme cu legea, motiv pentru care Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Cu privire la criticile formulate în recurs, referitoare la anularea HG nr. 365/1997 şi repararea pagubei care i-a fost cauzată, instanţa reţine că nu pot fi luate în considerare, nefăcând obiectul acţiunii introductive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.L., prin împuternicit I.I., împotriva sentinţei civile nr. 873 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2881/2003. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATI.... | CSJ. Decizia nr. 2883/2003. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
