CSJ. Decizia nr. 2883/2003. Contencios. Suspendare executare decizie M.F.si proces-verbal D.G.F.P. Bucuresti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2883/2003
Dosar nr. 3213/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC Q.A. SA Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 472 din 10 septembrie 2002, a Ministerului Finanţelor şi a procesului-verbal încheiat la 28 iunie 2002, până la soluţionarea dosarului de fond privind anularea actelor administrative contestate.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin actul de control - ca titlu de creanţă menţinut prin Decizia contestată care la pct. nr. 1 a respins contestaţia reclamantei, s-a reţinut în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 6.140.726.469 lei reprezentând majorări de întârziere aferente accizelor şi T.V.A.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 955 din 17 octombrie 2002, a respins cererea de suspendare formulată de SC Q.A. SA Bucureşti ca nefondată, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC Q.A. SA Bucureşti, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că cererea de suspendare a fost formulată ca urmare a contestării actului administrativ în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, care oferă petentului posibilitatea ca în scopul prevenirii unei pagube iminente, să ceară şi să obţină suspendarea executării actului administrativ contestat.
A precizat că sunt îndeplinite condiţiile art. 9, deoarece este de necontestat faptul că suspendarea executării actului administrativ duce la prevenirea unei pagube iminente, întrucât prin plata a 6 miliarde de lei societatea ar fi decapitalizată.
Iar pe de altă parte, respingerea cererii de anulare a procesului-verbal din 28 iunie 2002 şi a deciziei nr. 472 din 10 septembrie 2002 nu ar prejudicia cu nimic statul întrucât, pe perioada suspendării, majorările de întârziere curg.
Curtea, analizând actele şi lucrările, constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Or, în cauză reclamanta nu a făcut dovada întrunirii celor două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa unei pagube, pentru incidenţa art. 9, astfel că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică. De altfel, este de observat şi faptul că ulterior, prin sentinţa nr. 1179 din 5 decembrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Q.A. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 955 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2882/2003. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 289/2003. Contencios → |
|---|
