CSJ. Decizia nr. 2909/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2909/2003
Dosar nr. 570/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 2975 din 27 martie 2001, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de G.L., E.M., M.V., L.A., S.Ş., împotriva deciziilor de imputare nr. 305–309, din 7 decembrie 2000 emise de intimată, în favoarea Curţii de Conturi Satu Mare.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Satu Mare, prin sentinţa nr. 27 din 18 septembrie 2001, a admis excepţia ridicată de contestatori şi pe cale de consecinţă, a admis contestaţia acestora împotriva S.N.P. P. SA, sucursala PECO Satu Mare. Totodată, a dispus anularea ca tardiv emise a deciziilor de imputare nr. 305-309 din 7 decembrie 2000, în sumă de 2.234.928 lei şi a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 750.000 lei, cheltuieli de judecată.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 646 din 23 noiembrie 2001, a respins recursul jurisdicţional declarat de S.N.P. P. SA, sucursala PECO Satu Mare.
Considerând Decizia nelegală şi netemeinică, sucursala PECO Satu Mare a declarat recurs şi a solicitat admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate, susţinând că la punerea în executare a şapte hotărâri judecătoreşti, paguba, în sumă de 2.234.928 lei, s-a regăsit ca plus la sucursala Petrotrans Ploieşti, motiv pentru care a cerut trecerea pe costuri la societatea nouă, S.N.P. P. SA Bucureşti).
A mai susţinut şi că, privitor la cererea de trecere pe costuri, nu a primit nici un răspuns şi că termenul de emitere a deciziei de imputare începe să curgă de la comunicarea acestui răspuns.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (1) C. muncii, în vigoare la data emiterii deciziei de imputare, răspunderea materială pentru paguba cauzată unităţii poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii, iar potrivit art. 108 alin. (2) din acelaşi cod, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită Decizia, a luat cunoştinţă de producere a pagubei.
Din analiza acestui text rezultă că suntem în prezenţa a două categorii de termene, respectiv cel de 3 ani, care este un termen de decădere şi termenul de 60 de zile, care este un termen de prescripţie.
Termenul de 3 ani este un termen obiectiv de decădere care exclude posibilitatea suspendării sau întreruperii curgerii lui şi în raport cu care ,în cauza de faţă, deciziile de imputare au fost emise tardiv (respectiv după mai mult de 3 ani de la data producerii pagubei).
Referitor la cel de-al doilea termen, respectiv cel de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare, acesta este un termen de prescripţie, putând fi, deci, suspendat sau întrerupt în condiţiile art. 13-17 din Decretul nr. 167/1958. Calcularea termenului se face potrivit art. 1887 C. civ., în sensul că nu se va include prima zi în care a început să curgă, dar se va include ziua în care se împlineşte.
Datorită complexităţii situaţiilor de fapt, stabilirea momentului în care începe să curgă termenul de 60 de zile, prezintă o deosebită însemnătate.
Potrivit situaţiilor adoptate în practica judiciară, ziua în care se înregistrează la registratura generală a societăţii nota de constatare a organului de control sau alt act echivalent acestuia, întocmit de un organ competent, prin care este încunoştiinţat conducătorul unităţii de producerea unei daune, este data la care începe să curgă termenul de 60 de zile. În speţă, acest act este Decizia nr. 174/1999.
În raport şi cu cel de-al doilea termen, deciziile de imputare au fost emise tardiv, cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (2) din fostul Cod al muncii, aşa încât sentinţa pronunţată de Colegiul jurisdicţional Satu Mare, cât şi Decizia secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, fiind legale şi temeinice, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala PECO Satu Mare, împotriva deciziei nr. 646 din 23 noiembrie 2001 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2907/2003. Contencios. Anulare act contorl... | CSJ. Decizia nr. 291/2003. Contencios → |
|---|
