CSJ. Decizia nr. 2910/2003. Contencios. Refuz restituire suma reprezentând taxe vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2910/2003
Dosar nr. 1290/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6107/R/2001, reclamanta SC B. SA Bistriţa, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Regională Vamală Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 286.283.373 lei reprezentând reactualizarea cu indicele inflaţiei, a sumei de 34.210.000 lei, reţinută nelegal de către pârâte, cu dobânda legală de la introducerea acţiunii şi până la plata efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta şi-a actualizat pretenţiile la suma de 517.493.037 lei şi a solicitat o dobândă de 28% pe an, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la achitarea integrală.
În motivare s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 221 din 9 noiembrie 1997 a Curţii de Apel Cluj, pârâtele Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Cluj au fost obligate, ca urmare a actelor administrativ-jurisdicţionale anulate, să-i restituie suma de 34.210.000 lei, ce a fost reţinută din contul reclamantei şi virată în contul pârâtelor prin dispoziţia de încasare din 22 aprilie 1996 şi pe care nu i-au restituit-o.
Prin sentinţa civilă nr. 1191/C din 20 iunie 2000 a Tribunalului Cluj, s-a admis acţiunea, iar pârâtele au fost obligate la restituirea sumei de 308.801.611 lei, taxe vamale nedatorate, cu dobânzi legale şi 33.329.170 lei, cheltuieli de judecată, soluţie menţinută în apel prin Decizia civilă nr. 5756/2000 a Curţii de Apel Cluj.
Prin Decizia nr. 2452 din 11 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie, în urma admiterii recursurilor pârâtelor, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Cluj, ca primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 28 februarie 2002, s-a admis acţiunea; au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 517.493.037 lei taxe vamale nedatorate, reactualizate conform inflaţiei, cu o dobândă de 28% pe an, de la data pronunţării sentinţei, până la achitarea integrală.
Au fost obligaţi pârâţii la 18.600.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamanta pentru importul efectuat în 1995, a achitat taxe vamale în valoare de 34.210.000 lei, pe care a şi virat-o în contul vămii Bistriţa, suma pe care ulterior a contestat-o.
Deşi prin sentinţa nr. 221 din 9 decembrie 1997 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus restituirea sumei către reclamantă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, Decizia nr. 621/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, pârâtele nu i-au restituit suma, reclamantei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, suma a fost reactualizată în raport cu inflaţia, rezultând suma de 517.493.037 lei, cu dobânda de 28 % pe an, şi cheltuieli de judecată 18.600.000 lei, pentru reclamantă.
Impotriva sentinţei a formulat recurs Direcţia Generală Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, a criticat sentinţa astfel:
Instanţa nu a avut în vedere că în cauză nu putea fi obligat la restituire decât Ministerul Finanţelor Publice, conform Legii bugetului nr. 743/2001.
În mod nelegal s-a reţinut ca temei de drept art. 1092 C. civ., întrucât restituirea sumei este efectul desfiinţării titlului.
Dobânda de 28% pe an nu are susţinere legală, fiind mai mare decât dobânda ce s-ar fi datorat la bugetul de stat în cazul în care reclamanta era căzută în pretenţii.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a criticat sentinţa.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de completare a expertizei privind calcularea reactualizării sumei, în funcţie de evoluţia leu-dolar.
Suma de 34.210.000 lei datorată, nu este purtătoare de dobânzi.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu referire la recursul Direcţiei Generale a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj.
Direcţia Generală a Vămilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Finanţelor Publice; are calitate de a sta în proces, în cazurile de încălcare a normelor vamale.
Cu ocazia executării silite se va recupera suma, de la pârâtul în posesia căruia se află, de 34.210.000 lei, bineînţeles reactualizată.
Temeiul de drept nu este eronat, întrucât din momentul în care s-a stabilit că nu trebuia reţinută, suma este o plată nedatorată.
Dobânda de 28% pe an, aplicată la suma actualizată, se fundamentează pe prevederile Ordonanţei nr. 9/2000, art. 3 alin. (3), privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi art. 1088 C. civ.
Faţă de considerentele expuse, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
Cu referire la recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice:
Din încheierea de dezbateri asupra fondului cauzei din 21 februarie 2002, nu s-a solicitat completarea expertizei, în sensul reactualizării debitului în funcţie de soluţia cursului leu-dolar.
Este adevărat că această solicitare apare în concluziile scrise de la dosar, însă pronunţarea s-a dat pe 28 februarie 2002, iar concluziile au fost primite şi înregistrate ulterior, respectiv la 1 martie 2002, situaţie în care nu este omisiunea instanţei.
Cu privire la acordarea dobânzilor de 28%, s-a răspuns cu ocazia analizării primului recurs.
Nefiind motive care să ducă la casare, se va respinge şi acest recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, precum şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bistriţa Năsăud, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 91 din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 291/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2913/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
